LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Poienile de sub Munte

Comună, județul Maramureș, regiunea istorică Mara­mu­reş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest; este cea mai mare comună din judeţ, atât ca întindere, cât şi ca nu­măr de locuitori. Lo­ca­li­tate situată în partea de nord-est a ju­deţului Maramureş, în de­pre­siunea Poienile de sub Munte, pe valea Ruscovei, pe malurile râurilor Rica şi Cvasniţa, la est de Repedea (capăt de drum), la 32 de kilometri de Vişeul de Sus şi 64 de kilometri de Sighet; zonă montană.

Localităţi com­ponente ale comunei: Poienile de sub Mun­te (nu are localități aparținătoare). Prima atestare documentară: 1411 (Polyna). Populaţie: 10.073 locui­tori. Gospodării: 3.057. Etnii: 9.254 ucraineni, 307 români, 36 maghiari. Culte: 7.667 ortodocși, 1.375 penticostali, 311 adventiști, 209 greco-catolici, 9 romano-catolici, 6 reformați, 4 martori ai lui Iehova. Dialect: subdialect maramu­re­şean (pentru populaţia româ­neas­că). Numele comun al locuitorilor: poienar, -ă, poienari, -e, (poienaş). Nume de familie frecvente în localitate: Benzar, Beuca, Bu­ciu­ta, Bucurici, Hanţig, Maşniţa, Micu­lai­ciuc, Oncea, Popovici, Rus­nac.

Per­sonalităţi: Ivan Brona (1888-1945), medic oftalmolog, general în armata maghiară. ♦ Alexa Beuca (1937-2011), profesor, scriitor, folclorist. Vol. Pe plai înalt. Culegere de cântece populare ucrainene din comunele Poineile de sub Munte și Repedea (1979), Aspecte monografice. Poie­nile de sub Munte (2007). Membru al Uniunii Scriitorilor. ♦ Ștefan Buciuta (n. 1944), politician, președinte al Uniunii Ucrainenilor din România, deputat în Parlametnul Ro­mâniei.

Instituții: primărie, 13 grădinițe, 3 școli primare (Corneatea, Pentaia, Solo­tianei), 1 școală primară (Uloha), 3 școli gimnaziale, liceu tehnologic, bibliotecă comu­nală (din 1949), cabinet medical, farmacie, serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor, cămin cultural, oficiu poștal. Biserici: biserică greco-catolică ucrai­neană (de zid, “Schimbarea la Față”, 2007); biserică adventistă de ziua a șaptea; biserici penticostale (Poieni, nr. 1; 1980; Poieni, nr. 2, Cvasnița; 1992). Resurse natu­rale: cursuri de apă (văile Rica și Crăsnița), fond de vânătoare (Rica – 16.000 ha), teren arabil (700 ha), pășuni și fânațe (8.600 ha), fond forestier (7.000 ha); fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană; izvoare de apă minerală (Izvorul de pe Valea Po­ienilor, două izvoare pe Valea Cvas­niţa şi trei izvoare pe Valea Lutoasă). Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Peșteri: Peştera Pivniţa de sub Mihailec, Peştera Pivniţa de sub Minciul, Peştera de sub Ruşuşnei, Peştera Bursucina, Peştera Diaclazei din Piatra Socolău, Peştera din capătul vâlcelului din Piatra Socolău, Peştera cu mondmilch din Peleşata vestică, Peş­tera cu două intrări din Peleşata vestică. Monument istoric: Biserica de lemn ucrai­neană „Schimbarea la faţă” (1788). Târg săp­­tămânal de mărfuri şi animale (miercuri).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1411) Polyna, Rwskapolanya, (1457) Polyana, (1600) Ruszkoua­pojana, (1604) Poyana, Rusz­po­lyana, (1792-1876) Rusz­kopolyana, (1828) Ruszkó Polyana, (1851) Ruskó Poly­ána, Rusz-Polyanay, (1873-1877) Ruszko­poly­anska, (1919) Poienile de sub Munte, (1968) Poienile de sub Munte. Evoluția numelui localității: Poiana, Po­iana Rusului, Poienile de sub Munte. Denumire uzuală în prezent (alta decât cea oficială): Poliane (în limba ucraineană). Numele vechi utilizat de lo­cuitorii satelor învecinate: Poienile Ru­su­lui.

Soluții etimologice. Legenda care vor­beşte despre faptul că aşezarea a fost întemeiată de “rus­nacii şi huţulii de pe meleagurile Galiţiei”, într-o poieniţă din Munţii Maramureşului, pare a avea suport în atestările do­cumentare, unde apare frecvent de­numirea de Ruszkó Polyana, adică Poiana Rusului. Oiconimul Poaiana Rusului este dat “de populația românească din Maramureș, care și în vorbirea curentă de astăzi numește locuitorii din comuna Poienile de sub Munte, ca dealtfel și pe cei din comunele Repedea și Ruscova, folosind termenul de ruși și nu cel de ucraineni sau ruteni. După părerea nostră, denumirea de Poaiana Rusului este dată și pentru a o distinge de o altă Poiană și anume de Poiana Șieului”. După 1918, admi­nistraţia românească a schimbat de­numirea oficială a localităţii în Po­ie­nile de sub Munte, însă localnicii (ma­joritari ucraineni) folosesc forma scurtă: Poliane. Termenul de poiană are sensul de “teren defrișat” și este sinonim cu runc, curătură, oaș.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).