LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Preluca Veche

Sat aparţinător de comuna Copalnic-Mănăştur, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată pe Cul­mea Prelucii, între Copalnic Mănăștiur, Măgureni și Groape; zonă de deal.

Prima atestare documentară: 1603 (pagus Prae­lukafalva). Cătune: Valea Arinului, Săcătura, Piciorul Mașchii. Populaţie: 396 locuitori. Dialect: subdialect cri­şean. Numele co­mun al locui­to­rilor: prelucan, -ă, pre­lucani, -e / prelucancă, pre­lu­cence. Nume de familie derivate din numele loca­lităţii: Prelucan (95 de persoane). Instituții: școală gimnazială, biserică greco-catolică (de zid, “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”); biserică ortodoxă (de zid, “Nașterea Maicii Domnului”, 1901). Re­surse naturale: teren arabil, livezi, fânațe. Alte resurse: semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Monument istoric: Biserica „Sf. Nicolae” (1750).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1603) pagus Prae­lukafalva, (1639) Praeluka, (1647) Preluka, (cca. 1800) Preluca, (1850) Pre­luke, (1854) Preluka, Preluca, (1909-1919) Preluca, Hara­gos, (1968) Preluca Veche. Evoluția numelui localității: Preluca, Preluca Veche.

Soluții etimologice. Referitor la întemeierea localității, “tradiţia spu­ne că Preluca Ve­che a fost în­temeiată de doi oşteni (Florian şi Nichita) care au primit ca danie acest teren”. Localitatea s-a numit doar Preluca, de la întemeiere până în a doua jumătate a secolului al XX-lea, când denumirea oficială a de­venit Preluca Veche, pentru a se diferenţia de un cătun aflat în apro­piere, care a primit statutul de sat component al unei comune şi de­numirea de Preluca Nouă. De­numirea provine de la ape­lativul pre­lucă (< ucr. preluka < luka “pajişte, luncă”); cf. top. Preluca, ma­siv de­limitat la sud şi vest de defileul Lăpuşului, iar în nord de un abrupt de falie, înalt de 200-400 m, care îl des­parte de depresiunea Co­palnic. Să mai notăm că, “pre­luca, în graiul local, este o poiană”, adică un loc defrișat.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).