LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Șișești
Comună, zona Chioar, subzona Fisculaş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată (la răspântie de drumuri) între Baia Sprie, Dănești, Unguraș, Negreia, în depresiunea Baia Mare, la poalele Munţilor Gutâi, la 15 kilometri de Baia Mare şi 5 kilometri de Baia-Sprie; zonă de deal.
Localităţi componente ale comunei: Bontăieni, Cetăţele, Dăneşti, Negreia, Plopiş, Şişeşti (reşedinţă), Şurdeşti. Prima atestare documentară: 1566 (Laczfalwz). Populaţie: 5.289 locuitori (în comună), 1.431 locuitori (în satul Şişeşti). Gospodării: 1.928 (în comună). Etnii: 5.167 români, 7 maghiari (în comună). Culte: 2.795 ortodocși, 2.146 greco-catolici, 139 penticostali, 44 martori ai lui Iehova, 10 romano-catolici, 3 reformați (în comună). Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: şişeştean, -ă, şişeşteni, -e / şişeşteancă, şişeştence. Porecla locuitorilor: cai. Nume de familie derivate din numele localităţii: Şişeştean, Şişeştian (187 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Bonto, Cionte, Şişeştean, Tentis.
Personalităţi: Vasile Lucaciu (1852-1922), supranumit Leul de la Şişeşti; preot greco-catolic; un lider al mişcării de emancipare naţională a românilor din Transilvania şi unul dintre artizanii făuririi României Mari. ♦ Ioan Şişeşteanu (1936-2011), episcop al Episcopiei Greco-Catolic de Maramureş (1994-2011), profesor de teologie dogmatică la Institutul Teologic Greco-Catolic din Baia Mare. Instituții: primărie, post de poliție rurală, școală gimnazială (“Vasile Lucaciu”), bibliotecă comunală (din 1956), ghișeu poștal, cabinet medical, cabinet stomatologic, farmacie, cămin cultural, muzee (Ansamblul Muzeal și Monumental “Dr. Vasile Lucaciu”, amenajat în 1968; cuprinde casa parohială, școala, Biserica Sfintei Uniri a Tuturor Românilor, Izvorul Maicii Românilor, altarul vechii biserici de lemn); baze sportive: teren de fotbal (iarbă). Biserici: biserică greco-catolică (de zid, “Adormirea Maicii Domnului”, 1890, biserică ridicată de Vasile Lucaciu); biserică ortodoxă (“Adormirea Maicii Domnului”, în construcție). Resurse naturale: curs de apă (râul Cavnic), teren arabil (1.000 ha), pășuni și fânațe (2.900 ha), fond forestier (4.000 ha); culturi pomicole: meri (39 ha), pruni (6 ha).
Monumente istorice: Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” (1675-1890); Biserica Unirii Tuturor Românilor „Adormirea Maicii Domnului” (1890); Absida bisericii de lemn (1675); Pavilionul Unirii Tuturor Românilor (sec. XIX); Foişorul „Izvorul Românilor” (sec. XIX); Capela Eroilor căzuţi în Primul Război Mondial (1930-1935); Casa de lemn „Vasile Lucaciu” (1837); Şcoala „Vasile Lucaciu” (1905). Monument comemorativ: Capela Eroilor căzuți în Primul Război Mondial (1930-1935). Monumente de for public: Bustul “Vasile Lucaciu” (1993; bronz; autor: Gavril Abrihan, din Rus). Obiectiv turistic: Muzeul Memorial “Vasile Lucaciu” (Centru Local de Informare și Promovare Turistică).
Denumiri atestate: (1566) Laczfalwz, (1688) Latz-falu, (1828) Latzfalu, Sissesti, (1851) Láczfalu, (1909-1919) Şişeşti, Laczfalu, (1968) Șișești. Evoluția numelui localității: Satul lui Vasile, Șișești.
Soluții etimologice. Referitor la întemeierea localității, “se spune că prima vatră a fost pe Râul Armanului, pe un promontoriu dinspre locul unde se află astăzi orașul Baia Sprie, și că atunci a purtat numele de Făgești. Locul fiind expus invaziilor barbare, turcești și tătare, a obligat oamenii să-și găsească alt spațiu social, numit În țarină. În această vatră, satul a purtat numele de Fișești. Din lipsă de apă potabilă, a fost părăsită și această vatră, satul mutându-se La zguri, sub Pticuleț, de unde s-a extins pe arealul unde se află astăzi, purtând denumirera actuală de Șișești”.
Deși mai multe surse vorbesc despre denumirea veche, Făgești, în documentele din sec. XVI-XIX apare doar denumirea Laczfalwz, adică Satul lui Vasile. Acest Vasile pare, totuşi, un stăpân vremelnic şi nu un întemeietor, din moment ce, la 1828, e consemnată denumirea Sissesti, posibil de la un antroponim Siser sau Şiser, n.fam. atestate în judeţul Maramureş (24 persoane cu numele Siser, Şiser, Şişer, Siszer).
N.A. Constantinescu (1963) indică, pentru oiconimele olteneşti Şişeşti (jud. Mehedinţi) şi Siseşti (fostă localitate, contopită cu mun. Tg. Jiu, jud. Gorj), un antrop. Sis sau Şiş, cf. Sisinie şi Sisoe (nume biblic) sau subst. şiş “pumnal” (< tc. şiş). După V. Frăţilă (2016), denumirea localităţii ar putea proveni, probabil, de la un hipocoristic Şiş (de la Şisman sau Siser, scris Sis, rostit însă, conform limbii maghiare, Şiş) + suf. –eşti. Numele Şisman este atestat în Maramureş (42 de persoane). În ceea ce privește varianta Fișești, Ilie Gherheș (2012) susține că: “ar fi doar o chestiune de transliterare și, ca atare, a redării lui Ș ca F“.
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).
