LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Târgu-Lăpuș
Oraş (din 1968), zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată (la răscruce de drumuri) între Borcut, Dumbrava, Dămăcușeni, Rohia, Răzoare, în depresiunea Lăpuş, pe malul râului Lăpuş, la 48 kilometri sud de Baia Mare; zonă de deal (alt. 331 m).
Localităţi component ale orașului: Boiereni, Borcut, Cufoaia, Dămăcuşeni, Dobricul Lăpuşului, Dumbrava, Fântânele, Groape, Inău, Răzoare, Rogoz, Rohia, Stoiceni, Târgu-Lăpuş (reşedinţă). Prima atestare documentară: 1291 (poss. Laps). Populaţie: 11.744 locuitori (cu localităţile aparţinătoare), 5.367 locuitori (în oraşul Târgu-Lăpuş). Gospodării: 4.674 (cu localităţile aparţinătoare). Etnii: 9.787 români, 1.285 maghiari, 101 romi (cu localităţile aparţinătoare). Culte: 8.470 ortodocși, 1.147 reformați, 806 penticostali, 347 greco-catolici, 266 romano-catolici, 80 martori ai lui Iehova, 26 baptiști, 12 adventiști. Dialect: subdialect crişean (de tranziţie). Numele comun al locuitorilor: lăpuşean, -ă, lăpuşeni, -e / lăpuşeancă, lăpuşence. Nume de familie frecvente în localitate: Bel, Bellu, Bodea, Boga, Buda, Hereş, Marton, Nechita, Paşca, Sas, Tuns.
Personalităţi: Gheorghe Velea (1920-1979), dirijor și profesor, director al Ansamblului de Stat de Cântece și Dansuri al Sfatului Popular Regional Maramureș (1963-1970), fondator al Coralei Prietenii Muzicii (1976). ♦ Valentin Chifor (n. 1939), critic și istoric literar; doctor în filologie (1977). Vol. Caleidoscop critic (1996), Între real și imaginar (1999), Metaforele eternității (2018). Membru al Uniunii Scriitorilor. Instituții: primărie, poliție orășenească, judecătorie, birou notar public, cabinete medicale, cabinete stomatologice, farmacii, spital orășenesc, laborator medical, agenții bancare, bancomate, unitate SMURD, Ocol Silvic, grădiniță, 2 licee (Liceul Tehnologic “Grigore Moisil”, Liceul Teoretic “Petru Rareș”), Centru școlar de educație incluzivă, Clubul Elevilor, bibliotecă orășenească (din 1949; în prezent deține 6.700 de volume și periodice), oficiu poștal, autogară, Serviciu Fiscal Orășenesc (în subordinea Administrației Județene a Finanțelor Publice Maramureș), Centru Local APIA, serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor, circumscripție sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor, Birou de Cadastru și Publicitate Imobiliară, casă de cultură (“Vasile Grigore Latiș”), cantină socială (Casa Lăpușeană); baze sportive: terenuri de fotbal (iarbă), teren sintetic de minifotbal; Stația meteorologică Târgul Lăpuș (din 1987; situată pe Dealul Lighet); Centru Național de Informare și Promovare Turistică; hotel, pensiuni turistice.
Biserici: biserici ortodoxe (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1906-1911; de zid, “Înălțarea Domnului”, 2004); biserică reformată; Sală a Regatului a organizației religioase Martorii lui Iehova; biserică romano-catolică (“Înălțarea Sfintei Cruci”); biserică reformată; biserică penticostală (“Betel”, 2003). Instituții religioase: Sediul Protopopiatului Ortodox Lăpuș. Resurse naturale: curs de apă (râul Lăpuș), centru politic, economic și cultural al Țării Lăpușului; așezare strategică; baltă, pescărie (Lacul Lighet, 4 ha); șisturi bituminoase. Monumente de arheologie: așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus și grupul Lăpuș (punct Eghereș). Monumente istorice: Biserica reformată (sec XVIII); Şcoala Veche (1858); Biserica romano-catolică (1831); Primăria Veche, azi Poliţia Tg. Lăpuş (sec. XIX); Monumentul Eroilor căzuţi pentru Unirea Tuturor Românilor (1935). Monumente comemorative: Monumentul Eroilor căzuți pentru Unirea Tuturor Românilor (1935); Troițele Eroilor (1990), realizate de meșterul Alexandru Perța Cuza, amplasate în fața Bisericii Ortodoxe “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”; Placa Memorială a Martirilor căzuți la Târgu Lăpuș în 5 decembrie 1918 (1992), amplasată pe clădirea școlii din Piața Eroilor. Monument de for public: Bustul “Petru Rareș” (1992; autor Mircea Roman). Târg săptămânal de mărfuri şi animale (joi).
Denumiri atestate: (1291) poss. Laps, (1315) terra Lapus, (1393) aufrifodina et urbara in Lapus, (1500) Joseplapos, (1506) Lapos, (1553) Magyarlapos, (1598) oppidum Magyar Lapos, (1602) Unger-Lapos, (1607) Josep-Lapos, (1608) oppidum Josip-Lapos, (1611) Josiplapos, (1612) Magiar-Lapos, (1615) Joszip-Lápos, (1659) Magyar-Josip-Lápos, (1733) Magyar Lápos, (1750) Lapusu, (1779) Lapus-unguresc, (1850) Lepusu ungureszk, (1854) Magyar-Lápos, Lăpuşu-Unguresc, (1909-1919) Lăpuşu Unguresc, Magyarlápos, (1968) Târgu-Lăpuș. Evoluția numelui localității: Lăpuș, Lăpușul lui Iosif, Lăpuşul Unguresc, Târgul Lăpuşului, Târgu-Lăpuș. Numele vechi utilizat de localnici: Lăpuşul Unguresc.
Soluții etimologice. În primele secole de atestare documentară, localitatea a fost notată Lăpuş, după numele râului care o străbate. Din anul 1500 şi până în 1659 a purtat numele de Joseplapos (=Lăpuşul lui Iosif), probabil după numele unui stăpân al satului. Din anul 1553, în documentele oficiale apare şi denumirea de Magyarlapos (=Lăpuşul Unguresc), spre a se diferenția de Lăpuşul Românesc. Administraţia românească îi schimbă denumirea (după 1918) în Târgu-Lăpuş. De altfel, în ultimele trei secole, în această localitate s-au ţinut târguri săptămânale pentru întreaga zonă a Lăpuşului, fapt care justifica pe deplin noua denumire. Al. Graur (1972) precizează că acest toponim se încadrează în categoria: cuvântul «oraș» adăugat la numele râului, la fel ca și germ. Dünaburg «orașul de pe râul Düna», Düsseldorf «satul de pe râul Düssel», rus. Ujgorod «orașul de pe râul Uj», iar în țara noastră, Târgu-Jiu, Târgu-Mureș, Curtea-de-Argeș. De menţionat că, dintotdeauna, populaţia localităţii a fost majoritar românească, iar denumirea de Lăpuşul Unguresc a fost impusă de autorităţile maghiare.
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).