LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Ulmoasa

Sat aparţinător de oraşul Tăuţii-Măgherăuş, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la poalele Munţilor Igniş la nord de Băița (capăt de drum); zonă de munte.

Prima atestare documentară: 1909 (Ulmoasa). Populaţie: 173 locuitori. Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: ulmoşan, -ă, ulmoşeni, -e / ulmoşancă, ulmoşence. Nume de familie frecvent în localitate: Lupşa. Instituții: cămin cultural, biserică ortodoxă (de lemn, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1963, filie a parohiei Băița). Resurse naturale: fond forestier, livezi. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică).

 Denumiri atestate: (1909) Ulmoasa, cătun al oraşului Baia Mare, (1909-1919) Ulmoasa, Szilas, mai înainte Ulmásza, cătun al Băii Mari, (1968) Ulmoasa.

 Soluții etimologice. Potrivit unor documente din secolul al XVIII-lea, în perimetrul actual al satului Ulmoasa ar fi existat mai demult un oraș cu numele de Fekete Banya (=Baia Neagră). Este vorba de un atlas care conține hărți miniere din secolul al XVIII-lea (păstrate în Arhiva Centrală pentru Minerit din Slovacia); în secțiunea dedicată Comitatului Satu Mare (Szathmariensis Comitatus) din acest atlas este prezentat planul “orașului minier inferior Fekete Banya. 1751”, cu mențiunea că “Fekete Banya este așezată în unghiul de confluență între râul Lispa și Serenzo, în comitatul Satu Mare, nu departe de Baia Mare”. Autorii lucrării, care au publicat în premieră aceste hărți, precizează: “În monografia comitatului Satu Mare a lui Szirmay Antal (Szatmár vármegye fekvése történeti és polgáry ismerete, vol. II, 1810, p. 347), se arată că, mai sus de Băița, situat între dealuri și înconjurat de păduri, ar fi existat un oraș denumit Fekete Banya (Baia Neagră). Pe aceste locuri se găsește azi satul Ulmoasa”.

Referitor la numele actual al localității, atestat doar din anul 1909, N. Drăganu (1933) deja s-a exprimat că ar deriva dintr-un antroponim Ulmann (n.pers. german), deși aşezarea se află situată într-o zonă de munte, cu păduri de foioase, unde ușor ar fi putut prelua un microtoponim local preexistent, derivat din rom. ulm.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).