LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Vișeu de Sus

Oraș (din 1956), județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în partea estică a depresiunii Maramureş, la poalele Munţilor Maramureş, la confluenţa râurilor Vişeu şi Vaser, între Vișeul de Mijloc și Moisei, la 125 de kilometri est de Baia Mare; zonă de munte (alt. 491 m). ♦ În sec. al XIV-lea, localitatea a intrat în componența Cnezatului de vale al Bogdăneștilor. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a făcut parte din comitatul maghiar Maramureș, iar după Unirea din 1918, în perioada interbelică, localitatea a aparținut de plasa Vișeu. O descriere a localității din această perioadă: “Comună locuită de țipțeri, are caracterul unui târgușor, fiind un centru însemnat pentru exploatarea lemnului din Valea Râului (Vaser). Are multe fabrici de cherestea și o fabrică de mobilă, e sediul unui judecător de ocol și e reședință de plasă. În zilele de târg, viața de aici este destul de animată. În apropiere se află vestitele băi și izvoare de apă minerală de la Valea Vinului. De aici pornește un tren industrial ce duce prin cea mai pitorească vale a Maramureșului (Valea Râului – Vaser). În comună, chiar lângă gară, sunt fântâni cu apă minerală”. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.

Localităţi componente ale orașului: Vişeul de Mijloc, Vişeul de Sus (reşedinţă). Prima atestare documentară: 1365 (Ketwyssou). Populaţie: 15.037 locuitori (cu localităţile aparţinătoare), 12.687 locuitori (în oraşul Vişeul de Sus). Gospodării: 6.740 (cu localităţile aparţinătoare). Etnii: 12.776 români, 606 germani, 387 maghiari, 52 romi, 81 ucraineni (cu localităţile aparţinătoare). Culte: 11.951 ortodocși, 1.351 romano-catolici, 374 greco-catolici, 64 adventiști, 49 penticostali, 46 reformați, 29 baptiști, 24 martori ai lui Iehova, 4 atei. Cartiere: Rădeasa, Ţipţerai, Valea Peştilor. Dialect: subdialect maramureşean. Numele comun al locuitorilor: vişeuan, -ă, vişeuani, -e, (vişăuan, vişăoan) / vişeuancă, vişeuance. Porecla locuitorilor: pupezeri. Nume de familie derivate din numele localităţii: Visăoan, Visăuan, Vişovan. Nume de familie frecvente în localitate: Andreica, Bora, Bota, Ciolpan, Ciuban, Coman, Danci, Grad, Hapca, Iusco, Şimon, Ţicală, Timiş, Tomoiagă.

Personalităţi: Vasile Hojda (n. 1932), tenor la Opera din Cluj (1953) și Opera din Timișoara (1956), profesor la Academia de muzică din München. ♦ Ioan Faiciuc (n. 1943), cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară “Sextul Pușcariu” din Cluj Napoca. Vol. (în colaborare) Atlasul Lingvistic pe Regiuni – Maramureș (1973-1999), Noul Atlas lingvistic pe regiuni – Banat (1980-1997). ♦ Anton-Joseph Ilk (n. 1951), preot, folclorist, colaborator la diverse publicații din țară și străinătate. Vol. Ter Zipser mit ter Laater (povestiri, 1984), Zipser Volksgut aus dem Wassertal (“Folclor țipțăresc de pe Valea Vaserului”, 1990) etc. ♦ Liviu Doru Bindea (1957-2006), jurist, politician, senator în Parlamentul României; prefect al jud. Maramureş (ianuarie 1993-decembrie 1996).

Instituții: primărie, poliție orășenească, secție de jandarmi (în subordinea Secției de Jandarmi Sighetul Marmației), judecătorie, birou notar public, cabinete medicale, cabinete stomatologice, farmacii, spital orășenesc, unitate SMURD, ocol silvic, 6 grădinițe, 3 școli gimnaziale, școală primară, școală gimnazială, școală profesională, liceu (Liceul Teoretic “Bogdan Vodă”), Centru școlar de educație incluzivă, Clubul Elevilor, bibliotecă orășenească (din 1952; în prezent deține 49.000 de volume și periodice), agenție poștală, agenții bancare, bancomate, compartiment teritorial al Direcției de Sănătate Publică Maramureș, Serviciu Fiscal Orășenesc (în subordinea Administrației Județene a Finanțelor Publice Maramureș), serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor, Birou Teritorial al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, Birou de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Centru Local APIA, case de tip familial, casă de cultură.

Muzee: Muzeul de Etnografie și Istorie (înființat în 2003; str. Libertății, nr. 7); Muzeul Evreiesc “Casa Elefant” (2011; str. Cerbului, nr. 5; Alexander Elefant a fost un antreprenor evreu, proprietar de fabrică de cherestea pe Valea Vaserului); Centrul Documentar – Expozițional al Nobilimii Române Maramureșene (înființat în 2014; Libertății, nr. 14A). Biserici: biserică greco-catolică (de lemn, “Maica îndurerată”, 1993-1995); biserică penticostală (“Harul”, în construcție); biserică adventistă de ziua a șaptea; biserică baptistă (“Speranța”). Biserici ortodoxe: “Bunavestire”, 1834, de zid; “Sfântul Nicolae”, 1933, de zid; “Nașterea Maicii Domnului”, 1947; “Tăierea Capului Sfântul Ioan Botezătorul”, 1995, de zid – Rădeasa; “Sfinții Împărați Constantin și Elena”, de lemn, 2006; “Sfinții Romani”, 2000, de zid – Țipțerai; “Duminica Tuturor Sfinților”, 1995, de lemn – Valea Râului; “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, 2007-2010, de lemn, în stil maramureșean; “Sfinții Cosma și Damian”, 2001, de lemn.

Așezământ monahal: Mănăstirea Vișeul de Sus (de pe Valea Scradei), rit ortodox, construcție de lemn, cu hramul “Nașterea Maicii Domnului” (după 1900). Instituții religioase: Sediul Protopopiatului Ortodox Vișeu. Resurse naturale: curs de apă (râul Vișeu), fond forestier (25.000 ha), fond de vânătoare (Făina – 14.000 ha, Valea Babei – 12.000 ha), teren arabil (900 ha), pășuni și fânațe (2.300 ha), fond forestier (1.700 ha), fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană, livezi (150 ha); izvoare de apă minerală (Izvorul de la Haltă, Izvorul Udeanu, Izvorul IRIC; pe Valea Vaserului: Izvoarele Şuligu, Lostun şi Mihoaia); izvor de apă sărată (pe Valea Vinului, Băile lui Gabor); zăcăminte de cupru (Măcârlău şi Catarama); minereuri polimetalice (Măcârlău şi Novicior); şisturi bituminoase.

Monumente istorice: Calea ferată forestieră îngustă „Valea Vaserului” (1933); Clădirea de călători – Gara Vişeul de Sus (1933); Atelierul mecanic – Gara Vişeul de Sus (1933); Depoul de locomotive – Gara Vişeul de Sus (1933); Casa Elefant – Gara Vişeul de Sus (1933); Depoul vechi – Gara Vişeul de Sus (1933); Linia ferată forestieră îngustă Vişeul de Sus – Comanu (1933); Clădirea Haltei Ihoasa – Delta Novăț (1933); Racord Novăț – Betigi (1933); Podul de beton Novăț – 25 ml (1933); Podul de beton/metal Roşu, 22 ml (1933); Clădirea Haltei Cozia (1933); Pod de fier beton/metalic, 23 ml (1933); Podul de beton Novicior, 23 ml (1933); Clădirea Haltei Bardău (1933); Dormitor personal – Halta Bardău (1933); Tunel săpat în piatră, 31 ml (1933); Pod de beton/metalic între tuneluri, 25 ml (1933); Tunel săpat în piatră, 30 ml (1933); Clădirea Haltei Șuligu (1933); Clădirea Haltei Făina (1933); Dormitor personal – Halta Făina (1933); Clădirea Haltei Lostun (1933); Clădirea Haltei Miraj (1933); Racordul Gura Ştevioara – Ştevioara (1933); Pod de beton/metalic Gura Ştevioara, 20 ml (1933); Clădirea Haltei Valea Babei (1933); Casa Pop Simion, azi Primăria oraşului Vişeul de Sus (sec. XX); Fosta Administraţie a moşiilor lui Pop Simion, azi Primăria oraşului Vişeul de Sus (sec. XX); Biserica romano-catolică „Ioan şi Ana” (1812); Fostul Spital Public „Irina”, azi atelier meşteşugăresc (sec. XIX); Biserica „Bunavestire” (1842); Casa parohială a bisericii „Bunavestire” (1847); Cimitir evreiesc (sec. XVIII); Fostul gimnaziu, azi Şcoala generală nr. 1 (sec. XIX).

Monumente comemorative: Monumentul “Flacăra” închinat Eroilor căzuți pentru neam și țară (1998), sculptură în marmură realizată de un grup de studenți de la Facultatea de Arhitectură din Cluj, amplasată într-un parc, pe str. 22 Decembrie; Placă Comemorativă a Eroilor romano-catolici din Primul Război Mondial, amplasată în Biserica romano-catolică “Sfânta Ana”; Troița Martirilor Bisericii Române Unite cu Roma și a Eroilor Neamului (1995; realizată de meșterul Gavril Hotico din Ieud, amplasată în fața Bisericii greco-catolice “Maica Îndurerată”). Monumente de for public: Bustul “Nicolae Dunca” (1999). Microstaţiune balneară sezonieră, de interes local: Stabilimentul balnear Vişeu de Sus, Băile Şuligu (Valea Vaserului), Băile Valea Borcutului de pe Vaser, Băile Valea Vinului. Obiectiv turistic: Mocănița de pe Vaser (calea ferată a fost construită în 1924-1932, pentru transportul lemnului din exploatațiile de pe Valea Vaserului; locomotivă cu aburi; halte: Paltin, Novăț, Cozia, Bardău, Botizu, Făina) (Centru Național de Informare și Promovare Turistică). Târg săptămânal de mărfuri şi animale (vineri). Manifestări tradiţionale locale: Festivul de colinde şi datini Veniţi creştini la Viflaim (luna decembrie).

 Denumiri atestate: (1365) Ketwyssou, (1468) Felsewysso, (1489) Felsewys, (1549) Uj Viso, (1604) Felseo Viso, (1828 1851) Felsö Vissó, (1909-1919) Visău-de-sus, Felsövisó (cu cătunele Arşiţa, Valea Peştilor, Lunca-Balmoşului, Lunca Scradei, Reghiasa şi cu staţiunea balneară Şuligu), (1968) Vișeul de Sus. Evoluția numelui localității: Două Vișee, Vişeul de Sus, Vișeul Nou, Vișău de Sus. Denumire uzuală în prezent (alta decât cea oficială): Vișeu de Sus (forma nearticulată este utilizată atât de localnici, cât și de autorități).

Soluții etimologice. Probabil locul în care s-a întemeiat aşezarea s-a numit iniţial Între Râuri (cu referire la Vaser şi Vişeu). Denumirea actuală a localității derivă, evident, din hidronimul Vişeu, râu ce îşi are izvoarele în Munţii Rodnei şi, după un parcurs de 77 de kilometri, interval în care străbate șase localităţi (Borşa, Moisei, Vişeu, Leordina, Petrova și Bistra), se varsă în râul Tisa, în apropiere de satul Valea Vişeului. Prima atestare a hidronimului (“fluvium Wysso”) datează din 14 mai 1353. Încă la începutul secolului al XX-lea, A. Bunea lansează ipoteza că toponimul Vișeu ar putea deriva de la un nume de persoană: “Pe valea Vișăului, primul descălecător a fost probabil Visa sau Vișa, de la care își va fi căpătat numele și râul Vișău și satele Vișăul de sus, de mijloc și de jos” N. Drăganu (1933) reia, în linii mari, ipoteza lui Bunea, afirmând în plus că “numele satului şi al văii numite Vişău derivă din n.pers. Vişa, cunoscut ca nume de familie şi în Ardeal + suf. –ov, iar Vişa este diminutivul lui Vičeslav = Visalv = Vitoslav”.

O dovadă în sprijinul acestei direcții ar fi atestarea, în județul Maramureș, a antroponimului Vișe (12 persoane) și Vise (15). Opoziția o face N. Mihali (2001): “Faptul că vine dintr-un nume de origine slavă nu este întemeiat, pentru că nu găsim de-a lungul timpului nici un nume de Visou sau Vișa care să aibă corespondent în realitate”.

Pornind de la considerentul că, pentru toponimul Vișeu, “nu se găsește în limba română și nici în limbile germană, slavă sau maghiară” un cuvânt de origine, Vasile Bologa propune un sondaj în stratul lingvistic indo-european, unde identifică o rădăcină “<vis(s)io> sau <uiso> = putoare, în sensul de miros de mosc, al animalelor sălbatice, în speță al zimbrului, care este practic identică, ca pronunție și chiar ca ortografie, cu una din primele forme ale toponimului Vișeu, menționată ca <uysou> în 1365”. Un argument invocat de cercetător este constatarea că zimbri erau atrași de izvoarele acide, minerale, în bazinul hidrografic al Vișeului fiind semnalate peste 40 de surse hidrominerale carbogazoase. N.M. Tomi (2008) reia această ipoteză: “Putem admite că avem de a face cu o rădăcină indo-europeană (uiso) care își află semnificația în «mirosul spefic al animalelor sălbatice» care se adunau, mai ales în jurul izvoarelor cu apă mineral (borcut), atât de des întâlnite în zonă. (…) Nu ar fi de mirare dacă oamenii ar fi numit acele locuri, sau apa unde se adăpau ele, cu astfel de nume pentru a le evidenția în mod deosebit unde se simte acest miros (iz)”. Ipoteza nu e concludentă, motiv pentru care, pentru soluția finală rămânem la derivarea antroponimică. 

 (Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).