POVESTIRI DE SEPTEMBRIE. A treia sâmbătă…

Recent, într-o incursiune a vieții neprevăzută, am întâlnit o doamnă de etnie maghiară. După aproape două săptămâni de socializare zilnică, doamna, trecută puțin de jumătate de secol, alege să dea jos perdeaua dură a grimasei faciale și trecem ușor de la discuțiile strict profesionale (ale ei), la ceva ce nu mă așteptam.

Femeia robustă și aparent neîngrijită, cu brațe vânjoase, păr scărmănat precum caierul bunicii din miez de iarnă, picioare ușor arcuite și îmbrăcate permanent cu pantaloni mulați, dădeau și lăsau impresia că ai de-a face mai degrabă cu o angajată a unei fabrici de mezeluri decât cu o mânuitoare elegantă a acelor de seringă.

După ce-și termină actul medical, mă privește atent, o observ că se uită insistent la mine și intervin.

– Ați vrea să-mi spune-ți ceva?

Cu un accent caracteristic persoanelor care vorbesc mai rar limba romană, îmi răspunde:

– Pe mine se me scuzați che nu pot exprima așa bine ca dumneavoastră, dar tot am vrut se ve intreb dacă vi se pare che aș fi o femeie hotărâtă.

– Desigur. Eu așa vă percep. Și nu doar hotărâtă, ci și foarte harnică.

– Ioi, mulțumesc!

– Nu aveți pentru ce. Credeți că vă pot ajuta cu ceva?

– Nu. Eu apreciat foarte mult ieri la dumneavoastră che ați dat la mine un buchet de flori și nu ați venit cu bani cum face mulți pacienți.

– Să vă bucurați de ele.

– Am spus la soțul meu che am primit flori de la un bărbat frumos.

– Ei, nu ați procedat corect. Acum soțul va fi gelos.

– El nu știe ce este aceea gelozie. El iubește mult la mine și eu la el.

– Mă bucur pentru dumneavoastră.

– Eu altceva am vrut se întreb. Se vede la mine che sunt fericită?

– Doamnă, fericirea îmbracă multe forme. Noi ne vedem semenii doar din exterior și e greu a spune despre un om că este sau nu fericit doar privindu-l cum zâmbește. Nu putem pătrunde și în suflet ca să aflăm ce anume l-ar face fericit.

– Vai, vai, așa filozofic ați răspuns la mine che nu înțeles nimic…

Apoi zâmbește și s-a așezat pe singurul scaun care se afla în încăpere.

Continuă, zicând:

– Trag un pic sufletul che tot pe fugă am fost.

– Stați liniștită.

– Eu am chesetorit la mine când aveam 25 ani. Soțul meu mai mic ca mine cu 6 ani. Și așa bine me înțeleg cu el de numa, numa.

– Mă bucur să aud asta.

– Aveți copii?

– Da. Am doi băieți.

– Și eu am două fete. Una deja fecut la mine bunică.

– Foarte frumos.

– Știți cum am chesetorit?

– Nu!

– Eu aveam 25 ani și o verișoară serbetorit majoratul. Și acolo fost mulți tineri și fost și soțul meu. Bine, atunci nu era soțul meu. Dar dupe trei sâmbătă, fost.

– Nu înțeleg…

– Adică a treia sâmbătă fost soțul meu.

– Tot nu pricep…

– Ioi…

Și începe să râdă. Eu atunci beut puțin două pahar de vin. Și avut chef de joc. Și chemat pe băiatul înalt să me joace. Și dansa foarte frumos el. Și eu întrebat:

-Tu ai gagică? Și el roșu la față zice:

-Nu!

Îi sună telefonul, răspunde în limba maternă, înțeleg că-i spune celui ce a apelat-o că va reveni, se scuză și continuă:

– Am simțit că el este rușinos și am dat seama că este virgin. Apoi întrebat pe direct:

-Mă, tu te-ai culcat cu o femeie?

Atunci tot roșu s-a făcut și a lăsat la mine în danț și a ieșit afară.

Eu cum eram puțin înfocată, am ieșit dupe el. Nu am lesat în pace la el.

Zâmbesc și o privesc cum trăia acel moment. Intervin si zic:

– Da. Ale tinereții vremuri…

Ea răspunde prompt:

– El era tâner, eu deja aveam 25.

– Și dumneavoastră erați tot tânără.

– Stați să spun. Apoi afară am serit pe el și am serurat. Așa fecut ca un porodic.

Râde zgomotos și continuă:

– Am chemat pe el la o petrecere pentru cealaltă sâmbetă. Și spus să vina să me joace che tare fain știe se învârte roatele.

– Ați fost o femeie hotărâtă.

– Da, da.  Și sâmbeta celelalt am dansat tot cu el și tot am sărutat la el până l-am dus la o camera. Apoi, no, am învățat la el se fache dragoste.

Uimit de lejeritatea cu care-mi povestea, am zâmbit ușor, dar nu prea tare pentru a nu-i inhiba dorința naratoare. Intervin ușor în monologul ei si zic:

– L-ați făcut bărbat.

– Da. Și el de atunci, nu știe ce înseamnă altă femeie. Eu me asigur că nu pleacă de acasă încărcat.

Nu mă pot abține și râd.

– Nu râdeți. Așa se ține bărbatul lâgă tine. Altfel, el merge la alte gaură.

Din nou râd și întreb:

– Și când v-ați căsătorit?

– Pei nu spus: a treia sâmbătă. Adică încă o săptămâna și mers la Primărie. Cum a fost sâmbăta cu dragostea, pe marți am fost la mama lui pe vedere, che tata lui mort și sâmbătă mers la primăria. Apoi fix la nouă luni, am nescut fetița prima. Și la botez fecut și cununia.

– Doamna, vă admir și vă felicit pentru decizia luată. Sunteți fericita?

– Da. Foarte. Așa aștept se ajung acasă cu drag în fiecare zi.

– Vă deranjează dacă, odată, voi scrie povestea dumneavoastră?

– Nu me deranjează. Numai se nu scrieți cum cheamă la mine.

– Stați liniștită, că nu vă voi menționa numele.

A ieșit din încăpere, senină și parcă împlinită că a găsit pe cineva care să-i asculte povestea vieții ei.

Cdi de Ciolt