PUNCT DE VEDERE. Camuflajul liberal: Între „interesul național” și frica de faliment

Criza politică pe care o traversăm de câteva luni este generată de instabilitatea ideologică a celui mai mare partid autointitulat de „centru-dreapta”: PNL.

Această formațiune postdecembristă s-a aflat mai mereu într-un concubinaj – ba preelectoral, ba postelectoral – când la dreapta, atacând PDSR/PSD, când la stânga, dezaprobând politicile de dreapta ale PDL-ului și, ulterior dispariției acestuia, pe cele ale USR-ului.

În funcție de „interesul național” propovăduit de cel care era vremelnic „tătucul” partidului — care nu era întotdeauna și președintele în exercițiu al PNL —, se crea sau se rupea o alianță, iar cei care se opuneau din interior deveneau brusc „trădători”.

Revenind la zilele noastre, PNL nu se dezminte: invocând celebra „stabilitate”, le cere parlamentarilor proprii să voteze un guvern ale cărui pârghii sunt vizibil limitate, fiind un executiv minoritar și lăsat la discreția majorității parlamentare. Legile vor fi votate ulterior strict conjunctural, în funcție de același „interes național” — când de PNL + UDMR, când cu sprijinul celor de la AUR sau SOS.

P.S.: „Vizitele” neprogramate ale liberalilor la DNA Iași, la care se adaugă obligația de a restitui cele 14 milioane de lei cheltuite iresponsabil în campania prezidențială din 2024, reprezintă mizele reale din spatele „interesului național” invocat de liberali pentru a se așeza la „Masa Tăcerii” din Modrogan și a se „regăsi”. Tocmai de aceea, PNL trebuie să decidă clar ce își dorește să fie pe viitor: un partid de centru-dreapta sau unul de stânga.

România are nevoie urgentă de un guvern funcțional și de o direcție clară, dacă nu vrem să devenim o țară în faliment.

Iustin Talpoș, ex-senator