Punct de vedere. Statul de drept nu poate fi construit pe fundația mediocrității
România vorbește tot mai des despre statul de drept. Politicienii îl invocă în discursuri, instituțiile îl folosesc ca argument, iar cetățenii îl cer atunci când simt că dreptatea le este refuzată. Însă statul de drept nu este un slogan și nici o formulă magică. El nu poate exista doar prin legi scrise frumos într-un Monitor Oficial. Statul de drept trăiește sau moare prin oamenii care îl conduc.
Cea mai mare amenințare la adresa unui stat nu este doar corupția. La fel de periculoasă este mediocritatea ridicată la rang de virtute. Atunci când în funcțiile de conducere ajung oameni fără pregătire, fără cultură administrativă, fără respect pentru competență și fără dorința de a învăța, instituțiile încep să funcționeze nu în interesul cetățeanului, ci în interesul unor grupuri restrânse.
Statul de drept presupune separația puterilor, independența justiției, respectarea Constituției și egalitatea tuturor în fața legii. Dar aceste principii nu se aplică singure. Ele depind de caracterul și competența celor care ocupă funcțiile publice.
Din păcate, prea des vedem promovată obediența în locul meritului. Oameni aleși nu pentru ceea ce știu, ci pentru cui îi sunt loiali. Se formează cercuri închise, în care funcțiile devin recompense, iar valoarea este privită ca o amenințare. Într-un asemenea sistem, profesioniștii sunt împinși la margine, iar instituțiile își pierd treptat credibilitatea.
Un lider autentic nu trebuie să fie atotștiutor. Dar are obligația să citească, să se informeze, să asculte specialiști și să ia decizii bazate pe argumente și pe interesul public. Când decizia este înlocuită de orgoliu, când expertiza este înlocuită de relații, iar responsabilitatea de propagandă, statul de drept începe să se transforme într-o simplă etichetă.
Mai există un pericol, poate mai puțin discutat: nostalgia autoritarismului. De fiecare dată când cineva suspină după vremurile în care „un singur om hotăra tot”, uită că puterea fără control înseamnă inevitabil abuz. Statul de drept s-a născut tocmai pentru ca nicio persoană și nicio instituție să nu fie mai presus de lege.
Într-o democrație autentică, legea trebuie să fie aceeași pentru toți. Nu pentru unii mai aspră, iar pentru alții mai îngăduitoare. Nu aplicată în funcție de influență, de apartenență politică sau de utilitatea de moment. În clipa în care cetățeanul începe să creadă că legea nu mai este egală pentru toți, încrederea în stat începe să se prăbușească.
România are nevoie de instituții puternice, dar și de lideri care înțeleg că autoritatea nu este un privilegiu, ci o responsabilitate. Funcția publică nu este o răsplată pentru fidelitate politică, ci un mandat primit de la cetățeni și exercitat în folosul lor.
Statul de drept nu poate fi apărat doar de procurori, judecători sau polițiști. El este apărat zilnic de fiecare funcționar care respectă legea, de fiecare profesor care formează caractere, de fiecare jurnalist care spune adevărul și de fiecare cetățean care refuză să accepte abuzul ca pe o normalitate.
În cele din urmă, calitatea unei democrații nu este dată doar de textele Constituției, ci de calitatea oamenilor care o pun în practică. O țară condusă de oameni competenți, integri și responsabili poate construi un stat de drept solid. O țară condusă de mediocritate, clientelism și interese de grup va avea, inevitabil, doar aparența unui stat de drept.
Iar cea mai mare iluzie este să credem că instituțiile pot fi mai bune decât oamenii care le conduc. Schimbarea începe cu exigența noastră față de cei pe care îi alegem și față de cei cărora le încredințăm puterea. Pentru că statul de drept nu este doar despre lege. Este, înainte de toate, despre caracter.
Gheorghiță Țibuleac
