RELIGIE. Două calendare, o singură sărbătoare
Unul dintre cele mai semnificative aspecte ale creștinismului este sărbătorirea evenimentelor importante din viața lui Isus Hristos, cum ar fi nașterea, moartea și învierea Sa. Cu toate acestea, creștinii din diferite Biserici au adoptat calendare diferite pentru a marca aceste evenimente importante. Biserica Catolică a adoptat calendarul gregorian, în timp ce Bisericile Ortodoxe au rămas la calendarul iulian, cu excepția Bisericii Ortodoxe din Finlanda, care sărbătorește Paștele conform calendarului gregorian.
Această diferență a provocat și, din păcate, mai provoacă tensiuni în ceea ce privește data exactă a sărbătoririi evenimentului pascal. Deși aceste tensiuni nu au afectat în mod direct credința fundamentală a creștinilor, ele au afectat comuniunea dintre diferitele Biserici și au subliniat diviziunile dintre ele. Mă gândesc că, în cheie evanghelică, dorința de comuniune dintre creștini ar trebui să se bazeze pe credințele și valorile fundamentale ale creștinismului, în loc să fie afectată de diferențele culturale sau istorice.
Cu toate acestea, este important să recunoaștem că diferențele culturale și istorice între diferitele Biserici creștine sunt, lămurit fapt, a fi respectate și în mare parte înțelese. Comuniunea dintre creștini trebuie să fie una în care domină respectul, înțelegerea și dragostea, chiar și în cazul în care există diferențe de opinie și de tradiție. Este bine de amintit și faptul că legea este pentru om și nu omul pentru lege. În caz contrar s-ar ajunge ușor la patul procustian.
Pentru a consolida comuniunea dintre creștini și a depăși diferențele culturale și istorice, este de bun augur să se încurajeze dialogul constructiv și colaborarea între diferitele confesiuni creștine. Astfel, am fi uimiți câte ar putea învăța creștinii unii de la alții și ar putea descoperi valori și tradiții care mai mult îi unesc decât îi dezbină.
Totodată, este important de pomenit că în centrul credinței creștine se află iubirea lui Dumnezeu și dragostea față de aproapele, valori evanghelice de importanță majoră. În acest sens, orice diferențe culturale sau istorice se cuvin să fie așezate în contextul acestei iubiri și să fie abordate cu înțelegere și respect reciproc. Comuniunea dintre creștini este chemată să devină o sursă de unitate într-o lume divizată, iar străduința fiecărui creștin merită să se concentreze pe aspectele care unesc, pun împreună oamenii și caută binele comun.
Nădăjduiesc faptul că urmăritorii învățăturilor evanghelice privesc și râvnesc mai mult înspre sus, înspre posibilitățile unui necunoscut învăluit în speranță, într-o mare cină de taină a unității, într-un glas al Domnului care, duios, șoptește fiecăruia la ureche: „Fericiți făcătorii de pace [și unitate, aș adăuga], că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. Fiii Domnului sunt frați între ei. Ce bine ar fi să devină tot mai frați.
Pr. dr. George Nicoară
