RELIGIE. Meditații în Postul Paștelui

Este încă pe cale omul doritor de purificarea sufletească, iar Postul Paștelui este timpul anume hărăzit de Biserică pentru pocăință și curățire. „Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui”, spune Sfânta Carte.

De aceea, vremea este aceea a convertirii fiecăruia de penumbra care îi acoperă privirea inimii spre a le dibui pe cele înalte. Este momentul în care omul se oprește ușor din vacarmul zilnic pentru a insera tot mai multă hrană spirituală în activitatea sa de zi cu zi. În acest fel, pregătirea interiorului va fi una potrivită în așteptarea luminii Învierii, pe care fiecare creștin o dorește în sufletul său. Este chemarea la frumosul și binele renunțării, deoarece construirea unei virtuți sau a unei valori spirituale se întemeiază cel mai bine pe renunțarea la acele cutume apăsătoare care provoacă tulburare și tensiune.

Creșterea în cele spirituale, paradoxal, nu înseamnă acumulare, ci renunțare, pierdere, „risipă” pentru ca astfel sufletul să se elibereze, să devină mai „ușor” pentru a zbura în universul celor subtile, al lucrurilor fine percepute de un suflet purificat.

O anume zicală spune că „mai puțin este mai mult”. Această vorbă de duh trimite cu gândul tocmai la această perioadă de post, de însărăcire, de debarasare de greutățile ce îi apasă creștinului mintea și sufletul. Este chemarea la purificare, la eliberarea de multele patimi și nevoi. Este vremea acestor pași înspre puținătatea materială și îmbogățirea spirituală.

Lumina potrivită înspre descoperirea celor înalte este așteptată și dorită de creștinul care are puterea de a renunța, iar acolo unde Domnul întâlnește în om voința renunțării, îl covârșește cu har peste har. Purificarea sufletului vine prin puterea renunțării, iar purificarea aduce lumina prin har.

Abandonul în fața voinței divine aduce cu adevărat ceea ce propune această perioadă de post în așteptarea Sărbătorii Învierii, o sărbătoare care se pregătește „cu timp și fără timp”, așa cum spune sfântul apostol Pavel. Timpul ce i dat fiecăruia este înspre creștere, educare și așezare interioară. Iar toate acestea izvorăsc din cumințenia înțelepciunii și din har.

Pr. dr. George NICOARĂ