RUDOLF STAUDER: ”M-au condamnat la început. Ziceau, cum se poate ca un metalist să ajungă prefect?”

REPORTER:  Puțini știu că actualul prefect al județului a activat într-o trupă rock, timp de foarte mulți ani de zile. Ați fost solistul trupei Legion. Ce v-a determinat să intrați în politică și în administrație?

RUDOLF STAUDER: ”Trupa a fost cumva un hobby, nu am încercat să-mi fac un viitor din ea, dar au fost până la urmă mulți ani frumoși, 25 de ani de rock. Bineînțeles, după cum cunoașteți si dumneavoastră, textele trupei au fost cumva antisistem, muzică de dizidență și muzică de protest. Foarte multe texte le scriam și eu. Eu îndemn pe toată lumea, pe toți cei care au ceva de spus, să vină și să încerce să demonstreze, să vină și să schimbe ceva. Acest lucru m-a îndemnat și pe mine. Dacă tot am cântat, tot am vorbit, tot am spus, hai să și încerc, să văd ce pot eu să rezolv. Am apreciat foarte mult și susținerea din partea colegilor din PNL, care mi-au dat o șansă. Încerc să mă ridic la nivelul așteptărilor.”

R: Mai păstrați legătura cu lumea muzicii și cu foștii colegi?
R.S.: ”Cu foștii colegi bineînțeles că păstrez legătura. Noi am avut un turneu la final de carieră, în 2019. Am fost și consilier județean în perioada în care activam și cântam. Dar, bineînțeles, muzica rămâne pentru mine în primul rând mesaj. Muzica pentru mine este stare de spirit. Ascult foarte multă muzică și astăzi. Colegii, fiecare dintre ei au compoziții proprii, ei nu s-au lăsat de muzică. Mie, din păcate, nu-mi mai permite timpul și doar îi apreciez.”

R. Ce are un politic și de administrație de învățat din muzică?
R.S.: ”Foarte multe lucruri. În primul rând, interacțiunea cu oamenii, pentru că pe mine m-a ajutat să fiu mai natural, să fiu mai apropiat de oameni. Același lucru se întâmplă și pe scenă. Ca să generezi energie, trebuie să interacționezi cu publicul. Același lucru încerc să-l fac și acum, de pe funcția pe care o am. Încerc să înțeleg oamenii cât de bine pot și muzica m-a ajutat în acest sens.”

R. Cum se împacă pasiunea pentru muzică cu funcția de prefect?
R.S.: ”Foarte bine. Posibil că erau unii care m-au condamnat la început, ziceau că eram metalist. Foarte mulți ani de zile am avut și păr lung, și cum se poate ca un metalist să ajungă prefect? Consider că nu are nicio treabă una cu alta. Consider că este o funcție de demnitate publică, onorantă, o funcție care necesită foarte multă seriozitate și răspundere. Același lucru este și în muzică, dar sunt două chestiuni diferite.”

R. Sunteți și om de afaceri, ați activat în industria HORECA. Care sunt provocările cele mai mari pentru un antreprenor român, astăzi?
R.S.: ”Și asta m-a ajutat foarte mult când am ajuns în funcția de prefect, m-a ajutat foarte mult să apreciez munca fiecăruia. Am știut ce înseamnă să conduci o unitate, ce înseamnă să dai niște salarii, pentru că am făcut asta timp de 15 ani, iar asta m-a ajutat să fac performanță în instituția pe care o conduc astăzi. Provocarea pe care o au astăzi, mai ales în domeniul HORECA, este lipsa oamenilor, lipsa forței de muncă de fapt. Constatăm cu toții că foarte multă lume se îndreaptă spre alte domenii. Este o muncă grea și domeniul HORECA este un domeniu complicat, necesită foarte multă atenție și răspundere. Cred că dacă întrebi fiecare șef de restaurant din Maramureș, va răspunde că are aceeași problemă, legată de personal. Oamenii pe care îi ai doresc să fie plătiți foarte bine, prețurile și vânzările nu sunt foarte mari și atunci este complicat să-ți păstrezi oamenii aproape.”

R. Ce soluții ar fi?
R.S.: ”Soluția ar fi să se ducă cât de mult pe accesări de fonduri europene, să eficientizeze serviciile pe care le au. Vedem că avem unități în Baia Mare, care deja s-au dus pe un robot care să servească la masă clienții. Până la urmă trebuie să ne adaptăm, toți cei care dorim să supraviețuim”.

R. De la preluarea mandatului, care au fost cele mai dificile situații pe care a trebuit să le gestionați?
R.S.: ”În general, problemele mai complicate sunt situațiile de urgență. Atunci este nevoie de reacție rapidă, de atenție multă. Se întâmplă acest lucru și-n cursul nopții, primesc telefoane la 2-3 noaptea. Astea sunt situațiile care generează o emoție foarte mare în acel moment și necesită o atenție foarte mare, pentru că în funcție de cum reacționezi depind viețile oamenilor.”

R. Ați prins și declanșarea războiului din Ucraina, când Maramureșul a fost ”în prima linie”, fiind județ de graniță, în gestionarea problemei refugiaților. Cum a fost acel moment?
R.S.: ”A fost un moment complicat, în care am avut și câteva sincope. Am avut și acuzații care spuneau că ne-au prins nepregătiți. Da, ne-au prins nepregătiți, pentru că nu cred că era cineva pregătit de un război. Am încercat să ne organizăm cât de repede. A fost o perioadă foarte complicată, făceam permanență cu colegii, cu domnul președinte Ionel Bogdan, cu doamnele subprefect, la frontieră. Încercam să organizăm acel flux și să venim cu soluții pentru refugiați și să gestionăm orice problemă. Cei care veneau trăiau oricum niște emoții foarte complicate, iar noi încercam să detensionăm, să-și dea seama că vrem să-i ajutăm.”

R. Ce am învățat din această experiență?
R.S.: ”Am învățat că, dacă vrem să reușim în viață, trebuie să fim uniți și să punem umăr de la umăr, pentru că fiecare dintre noi putem să ajungem în situația aia. Am auzit povești, care spuneau, de ce trebuie să-i ajutăm? De ce trebuie să dăm noi bani? Foarte simplu: sunt și ei oameni, sunt într-o situație complicată și în orice moment putem să ajungem și noi în situația lor și atunci și noi vom avea nevoie de ajutor.

R. De curând ați devenit tătic pentru a doua oară. Vă lasă problemele județului suficient timp pentru viața de familie?
R.S.: ”Nu prea am foarte mult timp, dar am o soție înțelegătoare, care este de foarte mult timp alături de mine, înțelege ceea ce fac, știe că este o funcție care este în primul rând vremelnică, pentru că trebuie să înțelegem cu toții că la un moment dat, va trebui să plec de pe acel fotoliu. Dar, atâta timp cât sunt pe el, va trebui să fac sacrificii, ca să mă ridic la nivelul așteptărilor. Încercăm, toată familia care ne ajută, să pot fi eu lăsat să-mi fac treaba. Nu pot să zic că este ușor, dar facem față.”

Interviul integral poate fi urmărit aici:

Ana-Maria HOJDA