SĂRBĂTOARE. Obiceiuri și tradiții de Ispas

Astăzi, creștinii ortodocși și greco-catolici sărbătoresc Înălțarea Domnului. Cu acest prilej, românii marchează Ziua Eroilor Neamului. În calendarul laic, e Ispasul.

Înălțarea Domului este o sărbătoare creştină ce comemorează înălţarea la cer a lui Iisus din Nazaret, la 40 de zile după Înviere, în prezenţa apostolilor. Sărbătoarea se ţine întotdeuna în joia săptămânii a şasea după Paşti. Mai demult, întreaga gospodărie era împodobită cu frunze de tei, paltin sau frasin. Preotul, împreună cu tot satul, ieşea la hotare, cu prapori şi icoane şi sfinţea ţarina. La troiţe se puneau cununi de spice de grâu. Tot în ziua respectivă se face slujba eroilor, la biserică: „Să fac moşi pântru eroi, dau colaci şi vin. Fac masă şi dau piroşte, cozonac şi horincă. Ridică paos” (Bilţiu, 2009:156; Şieu). De Ispas, „fetele caută să aducă mătrăgună pe joc, pe lucru, pe măritat, dar şi pe ură” (Memoria, 2004-bis: 1.186).

Ispasul este o sărbătoare precreştină de pomenire a morţilor (a moşilor şi strămoşilor), marcată prin ospăţ funerar şi danii. La mijlocul lunii iunie sunt pomeniţi moşii de Ispas, care urcă la cer. În Maramureş, moşii se pomeneau în cimitir, unde se ofereau colaci copiilor. Riturile acestui cult se regăsesc în Rosalia romanilor şi Florilia daco-românilor.

Potrivit tradiției, de Ispas se ținea și Paştile Cailor. Este ziua în care pot fi sloboziţi caii să pască unde vor, să se sature odată pe an, cum le-a hărăzit Maica Domnului potrivit legendei, în noaptea în care s-a născut Iisus: „Si-aţ, voi cai, blăstămaţi, / Şohănit să n-aveţ saţ / Numa’ vara la Ispas, / Ş-atuncea numai un ceas” (Papahagi, 1925: 233). (Dorin Ștef)

(Credit foto: DC News)