TRADIȚII DE BOBOTEAZĂ. “Tiralexa, Doamne, / Grâu de primăvară / Și-n pod și-n cămară”

Între Anul Nou și Bobotează, preotul umblă cu crucea. Cu două trei case înaintea preotului vin copiii cu Tiralexa:

Tiralexa, Doamne,

Grâu de primăvară

Și-n pod și-n cămară

Și pe prispă-afară.

Noi strigăm pă sub butuci

Să ne dați vreo două nuci;

Noi strigăm pă sub podele

Să ne dați vreo două mere.

După ce primesc darurile, copiii mulțumesc urând: Câți cărbuni în vatră / Atâția pețitori la fată; / Câte pene pe cocoș / Atâția copii frumoși.

TRADIȚII: “La Bobotează afumăm grajdurile cu tămâie, pân-ce să dee Dumnedzău roade în bucate. Apoi la Bobotează, sara de agiun, doi coconi ai căsî, o bărbatu căsî dacă nu-s coconi, apoi au colacu în mână și cu lumină aprinsă înconjură casa de trei ori șî strâgă: Kir Alexa, Doamne, / Grâu de primăvară / Șî-n pod șî-n cămară” (Maria Mununari, 76 ani, loc. Mara, 1920).

Etnologii afirmă că “Obiceiul (Chiralesa) se desfășoară pe o arie zonală limitată cuprinzând frecvent satele din Maramureș și Țara Crișului, cu o prezență notabilă în nordul Moldovei și difuzată în diferite puncte în Transilvania. Deși de esență laică, precreștină, numele își are etimonul de la grecescul kiriem elesion, cântec bisericesc pe care poporul l-a auzit pe vremea când se oficia în limba greacă”. (Germina Comanici, Radu Octavian Maier, Obiceiuri la încheierea ciclului sărbătoresc al pragului anului nou, în Acta Musei…, II, 2004, p. 121).

Dorin ȘTEF

(Foto: Arhiva Glasul: Catedrala Ortodoxă din Baia Mare, 6 ianuarie 2008)