TRADIȚII DIN MARAMUREȘ. E vremea colindelor…

Printre obiceiurile calendarului, cele mai mari sărbători sunt Crăciunul și Anul Nou. Cele douăsprezece zile care marchează trecerea din vechi în nou, din trecut în viitor, din cunoscut în necunoscut, cuprind rituri de divinație. Toate acestea sunt plurifuncționale și privesc prosperitatea neamurilor, a familiei, bunăstarea gospodăriilor, fertilitatea pământului și bogăția tumelor. Ele își găsesc expresie în urările copiilor și în colindele tinerilor, dar în Maramureș și în colindele cu nuanță de politicoasă felicitare pe care gospodarii și le fac pe principiul reciprocității, afirma etnologul Mihai Pop.

Seara de Crăciun, 24/25 decembrie

Colindatul îl încep întotdeauna copiii mici, de 4-5 ani, care sunt însoțiți de regulă de unul din părinți și se desfășoară doar în aria vecinătății. În ceea ce le privește pe gazde, acestea țin cu orice preț să fie colindate mai întâi de băieți. Colindele copiilor mici sunt scurte și glumețe. Colindatul sistematic, uneori casă de casă, revenea grupelor de copii mai mari (câte 4-5) constituite de regulă după criteriul vecinătății sau înrudirii. Cel mai interesant ca desfășurare rămâne însă colindatul cetei feciorilor. În satele mai mari se constituie două sau trei cete sau «rânduri» de colindători, după criteriul teritorial. Fiecare ceată colindă însă la toate casele din sat unde există fete fecioare. (Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului)

Mare iarnă și-o pticat

Mare iarnă și-o pticat,

Oile tăte-o zd’erat,

Păcurar le-o auzât,

Jos la ele-o coborât

Pă scară mândră

De ceară,

Culegându-și flori

De vară;

De mânună fetelor,

De struțuț feciorilor,

De pană nevestelor.

 

Crăciunul cel bătrân

Vine Crăciun cel bătrân

Viță verde iadăra

Cu căluțu’ tăt juncân’,

Cu barba tăt scuturân’,

C-on tocuț de lapte-n sân,

Cu ouță-n coșerguță,

Să să deie la fătuță,

La care îs mai micuță.

Noi mai mult v-am colinda,

Da’ ni-I scurtă gubuța,

Ne temem c-om îngheța.

Ne-om muta la altă casă,

C-am văzut felea pe masă

Și paharu’ lângă ie

Și-om be care cât om vre.

Să fii, gazdă, veselos,

C-ai ajuns Crăciun frumos

Și găzdoaia veseloasă,

C-o gătat frumos pân’ casă.

Pă la uși cu pupti de ruji,

Pân’ ferești, cu flori domnești,

Și pă masă tri oieji.

Plata noastră nu-i nimică,

Num-o fele de horincă.

 

Scoală gazdă din pătuț

Scoală gazdă din pătuț

Și ne dă un colăcuț

Că mămuca n-o făcut,

Foc în vatră n-o avut,

Sâtă deasă n-o avut.

Când sâtă și-o căpătat

Covata i s-o crăpat.

Ș-o sfădit mama pă tata

De ce n-o tomnit covata;

Când covata o tomnit

Cuptoriu i s-o urnit;

Când cuptoriu o liptit

Anu Nou o și sosit.

Să ajungeți multe sări

Ca sara din ia’ sară

Și ca zâua de mâni.

 

Darurile colindătorilor

Pă drănița fântânii-ța

Florile dalbe

Este-on struț de busuioc.

Bosâiocu’ l-om ciunta

La gazdă i-om corinda

Să videm că ce ne-a da.

Colacu di pă masă

Și pă fiica ce frumoasă.

Noi cu ale nu om mere

Fără-on oticău de mere;

Fără-on oticău de nuci

C-alea li-s mai dragi la prunci.

 

Mulțămitură după colindă

 Noi umblăm cântând, corindând,

Gazda bine s-o fost gătind,

Cu mese întinsă,

Cu făclii aprinsă,

Cu scaune pângă dânsa.

Pă noi bine ne primiră

C-on colac mândru de grâu.

Da noi când vedem colacu acesta

Gândim că-i stogu cu fața.

Stogu cu fața nu poate fi

Că tulnicele și paiele nu-s aci.

Da’ să sculă jupânu gazdă în zori,

Și-n cântători,

Și-o ciocănit pe la cheotori,

Marsă-n grajdurile sale,

Scoasă opt juninci cu coarne lungi,

La buză auriț,

La picioare potcoviț.

Marsă-n câmpul Rusalimului,

Trasă brazdă neagră,

Răvarsă grâu roșu,

Ploaie tropote,

Soarele luce,

La gazdă bine-I păre.

(După ce feciorul a terminat de tăiat colacul, continuă:)

Ia’ uite-n cornu mesî,

Ieste-o scumpă de oiagă,

Care și mie mi-i dragă,

Acoperită cu flori de mac,

Care-i bună de leac.

Crâșmariu nu-i de omenie,

Că ne dă numai leșie.

Asta-i făcută cu miere,

Care-i pe-a noastră plăcere.

Să trăiești dalbă coconiță

C-un struț mândru de săniță!

Dumnezo te ducă-n rai

Cu tăt neramu care-l ai.

Și pă mine lângă tine,

Ș-acolo să trăim bine.

Da de mi-i ști mulțămi

Tri și patru îi dobândi.

De nu mi-i ști mulțămi

Lasă pălincuța aci.

 

(Fata gazdei răspunde:)

D-apoi io nu ț-oi ști zâce,

Că io-s o fată sângure

Și mă tem că nu ți-oi pute.

Mulțămască-ț spicu grâului

Din mijlocul stogului

Și spicul secării

Din marginea țării…

Să trăiți, s-aveți noroc.