Un omagiu pentru MIRCEA LUCESCU și o lecție despre ce înseamnă să rămâi om

„Sunt zile în care simți că lumea devine mai săracă… nu în bani, ci în oameni. Astăzi este o astfel de zi. Pentru că nu am pierdut doar un nume, ci un reper. Un mod de a fi. Un exemplu tăcut de demnitate.

Mircea Lucescu a fost mai mult decât un om al performanței. A fost dovada că poți rămâne vertical într-o lume care te împinge să te îndoi. Că poți construi, pas cu pas, fără zgomot, fără aroganță, fără să uiți cine ești.

Dar durerea de azi nu este doar despre el. Este despre noi. Despre cât de rar mai întâlnim oameni care nu aleargă după aparențe. Care nu trăiesc pentru aplauze. Care nu își vând sufletul pentru puțin mai mult.

Parcă, încet, pierdem acei români adevărați — oamenii simpli, dar puternici, oamenii care purtau în ei o lume întreagă de valori: respect, muncă, onoare, omenie.

Și totuși… poate că nu este un sfârșit. Poate că este un semn. Un semn că fiecare dintre noi trebuie să aleagă: să meargă cu lumea sau să rămână om.

Să nu uităm că nu faima ne definește. Nu banii ne dau valoare, ci felul în care rămânem oameni atunci când ar fi mai ușor să nu fim.

Dacă astăzi simți golul lăsat de astfel de oameni, nu-l umple cu resemnare. Umple-l cu promisiunea că vei duce mai departe ceea ce ei au fost.

Pentru că adevărații oameni nu cer să fie plânși. Cer să fie continuați.

Dumnezeu să te ierte, Mircea Lucescu, și să te așeze în rândul celor drepți! Vei rămâne veșnic în inima și conștiința poporului român!”

Costel Pîrvănoiu, consilier municipal