CLIMA 2026 (II). Senatorul Cristian Niculescu-Țâgârlaș: România ar putea crea un mecanism juridic al „dividendului verde local”

Ani la rând, schimbările climatice au fost prezentate ca o problemă a viitorului, prin avertismente despre ceea ce s-ar putea întâmpla peste câteva decenii. Între timp, ceea ce părea cândva îndepărtat a devenit o realitate pe care o vedem în jurul nostru. Efectele sunt deja vizibile, iar întrebarea nu mai este dacă trebuie să acționăm, ci cât de responsabili și de eficienți vom fi în măsurile pe care le luăm.

Schimbările climatice nu mai sunt o ipoteză despre lumea pe care o vor moșteni generațiile următoare, sunt o realitate cu efecte economice, sociale și juridice asupra generației noastre. Le vedem în perioadele prelungite de secetă, în alternanța dintre temperaturi extreme și precipitații violente, în presiunea exercitată asupra agriculturii, pădurilor și resurselor de apă, dar și în costurile tot mai mari pe care comunitățile trebuie să le suporte în urma fenomenelor meteorologice severe.

Pentru Maramureș, grija față de mediu este strâns legată de păstrarea identității noastre. Pădurea nu este doar o resursă economică, după cum apa, terenurile agricole, satele și peisajul cultural nu sunt simple elemente ale unui teritoriu. Împreună, ele definesc Maramureșul pe care îl cunoaștem și pe care avem datoria să îl păstrăm. Este o responsabilitate concretă față de comunitățile de astăzi, dar mai ales față de generațiile cărora le vom lăsa această moștenire.

Ca avocat și senator, privesc această problemă și prin prisma responsabilității pe care o are legea în raport cu societatea. O politică de mediu eficientă nu poate fi construită exclusiv pe interdicții și sancțiuni. Rolul dreptului nu este doar acela de a sancționa conduita care produce un prejudiciu, ci și de a crea mecanisme capabile să prevină acel prejudiciu și să încurajeze comportamente responsabile.

România are nevoie de reguli ferme împotriva poluării, a exploatării ilegale a resurselor naturale și a activităților care afectează mediul. Dar legea devine cu adevărat eficientă atunci când, pe lângă obligații și sancțiuni, creează și motive concrete pentru schimbare. Cetățeanul, administrația locală și mediul economic trebuie să poată vedea în protejarea naturii nu doar o obligație impusă de stat, ci și un beneficiu real pentru comunitatea din care fac parte.

De aceea, cred că trebuie să trecem de la principiul simplu „poluatorul plătește” la un principiu complementar: „cel care protejează trebuie să beneficieze”.

Aceasta este ideea pe care aș propune-o pentru o dezbatere națională.

România ar putea crea un mecanism juridic al „dividendului verde local”, prin care o parte determinată din beneficiile economice și bugetare generate de politicile de mediu să se întoarcă direct către comunitățile care conservă păduri, protejează resurse de apă, extind suprafețele verzi, reduc emisiile sau refac ecosisteme degradate.

Nu vorbesc despre încă o taxă și nici despre încă un fond administrat centralizat, departe de comunitățile care fac efectiv efortul de conservare. Vorbesc despre un mecanism măsurabil: protejezi o resursă naturală, demonstrezi rezultatul prin indicatori verificabili, iar comunitatea primește o parte din beneficiu pentru investiții locale – școli eficiente energetic, transport nepoluant, împăduriri, prevenirea inundațiilor, sisteme de apă, protejarea patrimoniului sau infrastructură verde.

Un hectar de pădure protejat nu produce beneficii numai proprietarului sau localității pe teritoriul căreia se află. El contribuie la captarea carbonului, la protecția solului, la circuitul apei, la biodiversitate și la reducerea unor riscuri naturale. Cu alte cuvinte, produce un serviciu pentru întreaga societate. Este legitim să discutăm dacă dreptul și sistemul fiscal nu ar trebui să recunoască mai clar această valoare.

Pentru Maramureș, un proiect-pilot de acest tip ar putea fi extrem de relevant. Județul are păduri, arii naturale, comunități rurale, patrimoniu construit și un peisaj cultural a cărui valoare depinde tocmai de echilibrul dintre om și natură. Am putea demonstra că protejarea mediului nu înseamnă condamnarea unei comunități la subdezvoltare, ci poate deveni chiar o resursă pentru dezvoltarea ei.

Există însă o condiție esențială: politica climatică trebuie construită împreună cu oamenii, nu împotriva lor. Nu cred într-o tranziție ecologică în care nota de plată este trimisă automat cetățeanului, agricultorului, unei familii care își încălzește locuința sau unei întreprinderi mici, în timp ce marile surse de poluare rămân insuficient responsabilizate. Protecția mediului trebuie să respecte proporționalitatea, echitatea și predictibilitatea juridică. Altfel, o cauză legitimă riscă să producă rezistență socială în locul schimbării.

În activitatea mea parlamentară am susținut constant ideea că legea trebuie să răspundă unor probleme concrete și să producă efecte în comunitate. Aceeași abordare este necesară și în domeniul climatic. Nu avem nevoie doar de obiective pentru 2030 sau 2050 înscrise în strategii. Avem nevoie să putem spune ce facem în 2026 într-o comună din Maramureș, într-un oraș, într-o gospodărie, într-o pădure sau într-o întreprindere pentru ca acele obiective să devină realitate.

Există și o dimensiune pe care o consider esențială: patrimoniul. Schimbările climatice nu amenință numai natura, ci și ceea ce omul a construit de-a lungul generațiilor. Într-un județ precum Maramureșul, unde bisericile de lemn, gospodăriile tradiționale și monumentele sunt parte a identității noastre, fenomenele meteorologice extreme, incendiile, umiditatea excesivă sau degradarea accelerată pot deveni inclusiv o problemă de protecție a patrimoniului cultural. De aceea, atunci când discutăm despre reziliență climatică, România ar trebui să includă explicit și patrimoniul cultural vulnerabil. Protejarea unei biserici de lemn, a unui sat tradițional sau a unui peisaj cultural înseamnă tot protejarea mediului în care acea identitate poate continua să existe.

Cred că aici Maramureșul poate transmite întregii țări o lecție foarte simplă. Generațiile dinaintea noastră au știut, fără strategii climatice și fără concepte sofisticate, că omul nu poate trăi împotriva locului în care trăiește. Au construit cu resurse locale, au respectat apa, pădurea și anotimpurile și au înțeles că o resursă pe care o distrugi astăzi nu va mai putea susține comunitatea mâine.

Nu putem reproduce lumea de acum două sute de ani și nici nu ar fi firesc să încercăm. Putem însă recupera principiul responsabilității dintre generații și îl putem transforma într-o politică modernă. Pentru mine, aceasta este esența problemei climatice: libertatea unei generații nu poate însemna dreptul de a consuma ireversibil ceea ce aparține și generațiilor următoare.

Statul are obligația de a crea reguli, economia are nevoie de stimulente pentru a se transforma, iar fiecare dintre noi are o responsabilitate individuală, însă, schimbarea va deveni durabilă numai atunci când protejarea mediului va înceta să fie percepută exclusiv ca o obligație și va deveni și o oportunitate pentru comunitățile care aleg să o facă.

Cred că de aici trebuie să începem: să transformăm grija față de mediu într-un efort care este recunoscut, susținut și răsplătit, iar comunitățile care își protejează resursele să aibă un beneficiu real din această alegere.

Maramureșul poate fi unul dintre locurile în care să demonstrăm că dezvoltarea și protejarea naturii nu se exclud, ci pot merge împreună. Iar dacă vrem să lăsăm ceva cu adevărat valoros în urma noastră, trebuie să înțelegem un lucru simplu: uneori, cea mai importantă resursă este cea pe care avem înțelepciunea să nu o pierdem.

Senator CRISTIAN-AUGUSTIN NICULESCU-ȚÂGÂRLAȘ

Senator PNL de Maramureș

Nota redacției:

Cotidianul „Glasul Maramureșului” a inițiat o campanie de presă centrată pe una dintre cele mai mari provocări ale societății contemporane: încălzirea globală și efectul de seră generat de activitatea umană. În cadrul acestui demers, redacția lansează o invitație deschisă către cititori, specialiști și membrii comunității locale de a se implica activ prin opinii personale, abordări creative și soluții concrete pentru protejarea mediului. Pentru detalii suplimentare și trimiterea textelor, cei interesați sunt invitați să contacteze redacția cotidianului „Glasul Maramureșului” (email: info@glasumm.ro).

Articole apărute:

(I) Gabriel Zetea, președintele CJ Maramureș: “Ce lume le lăsăm copiilor noștri?”