CLIMA 2026 (III). Farmacist Gheorghiță Țibuleac: „Clima se schimbă. Sănătatea noastră se schimbă odată cu ea”

Ani de zile am vorbit despre schimbările climatice ca despre o problemă a viitorului. Spuneam că temperaturile vor crește, că secetele vor deveni mai severe, că fenomenele meteorologice extreme vor fi mai frecvente și că generațiile următoare vor trebui să găsească soluții. Numai că viitorul despre care vorbeam a sosit.

În calitate de farmacist, sunt obișnuit să privesc sănătatea nu numai prin prisma tratamentului, ci și a prevenției. Iar schimbările climatice ne obligă, cred, la aceeași abordare: este mult mai înțelept să prevenim și să limităm consecințele decât să încercăm să le tratăm atunci când devin greu de controlat. Pentru că încălzirea globală nu mai este doar o problemă a climatologilor. A devenit și o problemă de sănătate publică.

Uneori schimbările climatice ni se par îndepărtate pentru că sunt ilustrate prin imagini cu ghețari care se topesc, incendii uriașe sau fenomene petrecute la mii de kilometri distanță. Dar efectele lor ajung mult mai aproape de noi. Le simțim în zilele caniculare, în nopțile în care temperatura rămâne ridicată, în perioadele de secetă, în alternanța dintre lipsa precipitațiilor și ploi foarte intense, în presiunea exercitată asupra agriculturii, pădurilor și resurselor de apă. Iar căldura excesivă are o legătură directă cu sănătatea.

Organizația Mondială a Sănătății arată că stresul termic reprezintă un pericol important pentru sănătate și că temperaturile extreme pot agrava boli cardiovasculare, respiratorii, renale, diabetul și alte afecțiuni. Persoanele în vârstă, copiii, bolnavii cronici și cei care lucrează în aer liber se numără printre categoriile vulnerabile. Pentru un profesionist din domeniul sănătății, aceste realități transformă discuția despre climă dintr-una abstractă într-una profund umană.

Știința este astăzi foarte clară asupra cauzei principale a încălzirii globale actuale. Efectul de seră este un fenomen natural și indispensabil vieții, deoarece permite menținerea unei temperaturi compatibile cu existența noastră. Problema este intensificarea acestui efect prin activitatea umană. Arderea cărbunelui, petrolului și gazelor naturale, schimbarea utilizării terenurilor, defrișările, anumite activități industriale și agricole au crescut concentrația gazelor cu efect de seră în atmosferă.

Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice – IPCC – afirmă fără echivoc că activitățile umane, în principal prin emisiile de gaze cu efect de seră, au provocat încălzirea globală observată. În perioada 2011–2020, temperatura medie globală la suprafață a ajuns la aproximativ 1,1°C peste nivelul perioadei 1850–1900. Așadar, nu mai este rezonabil să discutăm dacă activitatea umană influențează clima, ci ce suntem dispuși să facem cu această informație.

Datele ultimilor ani sunt și mai greu de ignorat. Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice al Uniunii Europene a stabilit că 2024 a fost cel mai cald an înregistrat la nivel global în seriile de date analizate și primul an calendaristic în care temperatura medie globală a depășit cu peste 1,5°C nivelul preindustrial. În setul de date ERA5, diferența a fost de aproximativ 1,60°C. Este important să precizăm că depășirea pragului într-un singur an nu echivalează cu depășirea definitivă a obiectivului pe termen lung al Acordului de la Paris. Este însă un semnal extrem de serios. Mai mult, anii 2015–2024 au fost, conform Copernicus, cei mai calzi zece ani din seria de observații. Nu mai vorbim despre o anomalie izolată, ci despre o tendință.

Maramureșul nu se află sub un clopot de sticlă care să îl izoleze de aceste schimbări. Dimpotrivă, tocmai pentru că avem o relație atât de puternică cu pădurea, agricultura, apa și zona montană, schimbarea climei trebuie să ne preocupe. Pădurile Maramureșului nu sunt doar un decor spectaculos pentru fotografii și promovare turistică. Ele stochează carbon, protejează solul, participă la circuitul apei, limitează eroziunea și adăpostesc biodiversitate. Protejarea lor este, indirect, și o investiție în sănătatea comunităților. Dar trebuie să avem curajul să spunem că simpla plantare festivă a unor puieți nu rezolvă problema. Un puiet plantat nu înseamnă automat o pădure. Contează câți arbori supraviețuiesc după cinci, zece sau douăzeci de ani, cum sunt administrate pădurile existente și cât de bine sunt protejate ecosistemele naturale.

Profesia de farmacist m-a învățat că prevenția nu este un slogan, ci una dintre cele mai raționale forme de protejare a sănătății. Același principiu poate fi aplicat și climei. Dacă știm că anumite comportamente cresc riscul unei boli, încercăm să reducem acei factori înainte ca efectele să devină severe. De ce nu am proceda la fel în cazul mediului în care trăim? Nu putem aștepta până când fiecare efect al schimbărilor climatice devine o criză pentru a începe să acționăm.

De aceea, propun o soluție practică ce ar putea fi aplicată inclusiv în comunitățile din Maramureș: realizarea anuală, de către administrațiile locale care aleg să se implice, a unui „Bilanț pentru climă și sănătate”. Nu mă refer la încă un document birocratic de sute de pagini, greu de înțeles și repede uitat într-un sertar, ci la o situație publică, simplă și transparentă, pe care orice cetățean să o poată consulta. Câtă energie consumă clădirile publice? Câte au fost eficientizate energetic? Câtă energie regenerabilă este produsă local? Câte suprafețe verzi au fost create sau protejate? Câți dintre arborii plantați în ultimii ani au supraviețuit? Ce măsuri există pentru perioadele de caniculă? Avem suficiente zone umbrite și puncte de acces la apă în spațiile publice? Ce facem pentru persoanele în vârstă și vulnerabile în perioadele cu temperaturi extreme? Iar la final ar trebui pusă cea mai simplă și poate cea mai incomodă întrebare: ce am promis anul trecut și ce am realizat? O asemenea evaluare ar transforma protecția climei dintr-un concept general într-o responsabilitate măsurabilă.

Aici văd și un rol important pentru presa locală. Jurnalismul climatic nu trebuie să însemne doar imagini cu incendii, inundații sau termometre care arată temperaturi extreme. Presa poate urmări angajamentele administrațiilor, poate compara rezultatele, poate verifica investițiile și poate arăta exemplele de bună practică. Cu alte cuvinte, poate transforma promisiunile în întrebări și întrebările în responsabilitate publică.

Există însă și o soluție foarte apropiată de profesia mea. Cred că farmaciile pot deveni puncte suplimentare de educație pentru sănătate în perioadele de caniculă. Farmacistul este unul dintre profesioniștii din domeniul sănătății la care populația are acces direct și frecvent. În perioadele cu temperaturi extreme, farmaciile, medicii și autoritățile locale ar putea participa la campanii comune de informare privind hidratarea corespunzătoare, evitarea expunerii în orele cele mai călduroase, recunoașterea semnelor epuizării termice și ale insolației și protejarea persoanelor vulnerabile.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă, între altele, evitarea activităților solicitante în perioadele cele mai fierbinți ale zilei, menținerea locuințelor cât mai răcoroase, hidratarea regulată și atenția acordată persoanelor vulnerabile care trăiesc singure. Pentru persoanele cu boli cronice sau care urmează anumite tratamente, sfatul medicului sau al farmacistului poate deveni cu atât mai important în perioadele de căldură extremă.

Schimbările climatice sunt globale, dar protejarea unui om vulnerabil într-o zi de caniculă este o acțiune profund locală. Tocmai aceasta este ideea pe care cred că trebuie să o recuperăm: amploarea problemei nu trebuie să ne convingă că acțiunile locale sunt inutile.

În discursul public întâlnim deseori două extreme. Prima susține că fiecare dintre noi poate rezolva problema dacă reciclează, stinge lumina și folosește mai rar automobilul. A doua spune exact contrariul: individul nu poate face nimic, așa că trebuie să rezolve problema guvernele și marile companii. Consider că ambele poziții sunt incomplete. Alegerile individuale contează: energia pe care o consumăm, felul în care ne deplasăm, cât risipim și modul în care ne raportăm la natură au consecințe. Dar o problemă sistemică necesită și soluții sistemice. Un cetățean poate dori să folosească bicicleta, însă administrația trebuie să îi ofere infrastructură sigură. O familie poate dori să consume mai puțină energie, însă eficientizarea locuinței trebuie să fie accesibilă. Un om poate planta zece copaci, dar nu poate proteja singur mii de hectare de pădure. Un farmacist poate explica unui pacient riscurile caniculei, dar protejarea unei populații întregi presupune sisteme de avertizare, politici de sănătate publică și localități adaptate temperaturilor extreme. Responsabilitatea individuală și cea instituțională nu se exclud. Se completează.

Mai există un pericol despre care vorbim prea puțin: resemnarea. Dacă prezentăm schimbările climatice exclusiv prin imagini apocaliptice, oamenii pot ajunge la concluzia că problema este atât de mare încât orice acțiune a devenit inutilă. Știința nu ne spune acest lucru. Dimpotrivă, IPCC subliniază că fiecare creștere suplimentară a temperaturii globale intensifică multiple riscuri climatice. Cu alte cuvinte, fiecare fracțiune de grad pe care reușim să o evităm contează. Fiecare comunitate mai bine pregătită contează. Fiecare pădure protejată contează. Fiecare clădire care consumă mai puțină energie contează. Și, din perspectiva profesiei mele, fiecare persoană vulnerabilă pe care reușim să o protejăm contează.

Nu trebuie să alegem între reducerea cauzelor schimbărilor climatice și adaptarea la efectele lor. Avem nevoie de ambele. Trebuie să reducem emisiile, dar în același timp trebuie să pregătim comunitățile pentru perioade de căldură extremă, secetă, precipitații intense și celelalte riscuri care nu mai aparțin exclusiv scenariilor pentru un viitor îndepărtat.

Schimbările climatice ne pun în fața unei întrebări care depășește știința și ajunge în domeniul responsabilității morale: ce fel de lume lăsăm celor care vin după noi? Copiii care se nasc astăzi nu participă la deciziile noastre privind energia, pădurile, transportul sau dezvoltarea localităților. Vor trăi însă cu rezultatul lor. Ca farmacist, văd sănătatea ca pe un echilibru fragil, influențat nu doar de medicamente și servicii medicale, ci și de aerul pe care îl respirăm, apa pe care o bem, hrana pe care o consumăm și mediul în care trăim. Nu putem avea oameni sănătoși într-un mediu profund dezechilibrat.

Nu cred că soluția presupune renunțarea la progres sau întoarcerea la un mod de viață de acum un secol. Dimpotrivă, avem nevoie de progres: tehnologii mai curate, clădiri mai eficiente, surse de energie cu emisii reduse, transport mai inteligent, agricultură mai rezilientă, păduri administrate responsabil și un sistem de sănătate pregătit pentru riscurile unei clime în schimbare. Adevăratul progres nu înseamnă să consumăm fără limite, ci să învățăm să obținem mai multă bunăstare cu mai puțină risipă.

De aceea, cred că expresia „salvarea planetei” nu descrie foarte bine miza. Pământul va continua să existe. Ceea ce încercăm să protejăm sunt oamenii și condițiile care ne permit să trăim sănătos și demn pe această planetă. Iar dacă vrem o schimbare globală, nu trebuie să așteptăm ca ea să înceapă întotdeauna la Bruxelles, Paris sau New York. Poate începe într-un județ. Într-un oraș. Într-o comună. Într-o școală. Într-o farmacie. Sau pur și simplu printr-un om care înțelege că problema aceasta îl privește și pe el.

Poate că întrebarea esențială nu mai este „Există schimbări climatice?”. Știința a răspuns deja. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o adresăm este mult mai personală: știind ceea ce știm astăzi, ce suntem dispuși să facem?

Farmacist Gheorghiță Țibuleac

Corespondent (Ocna Șugatag)

Nota redacției:

Cotidianul „Glasul Maramureșului” a inițiat o campanie de presă centrată pe una dintre cele mai mari provocări ale societății contemporane: încălzirea globală și efectul de seră generat de activitatea umană. În cadrul acestui demers, redacția lansează o invitație deschisă către cititori, specialiști și membrii comunității locale de a se implica activ prin opinii personale, abordări creative și soluții concrete pentru protejarea mediului. Pentru detalii suplimentare și trimiterea textelor, cei interesați sunt invitați să contacteze redacția cotidianului „Glasul Maramureșului” (email: info@glasumm.ro).

Articole apărute:

(I) Gabriel Zetea, președintele CJ Maramureș: “Ce lume le lăsăm copiilor noștri?” 

(II) Cristian Niculescu-Țâgârlaș, senator PNL: România ar putea crea un mecanism juridic al „dividendului verde local”