COSTEL PÎRVĂNOIU. “Conceptul de suveranitate a unui popor are la bază conceptul de popor educat”
“Astăzi sărbătorim Ziua Internațională a Educației. E ușor de constatat că majoritatea mesajelor se îndreaptă spre cadrele didactice: educatori, învățători și profesori. Întreb și eu: oare actul educațional se consumă exclusiv în mediul instituțional (fie că vorbim despre cămin, grădiniță, școala primară, gimnaziu, liceu sau facultate)? Bineînțeles că nu. Actul educațional începe și se desăvârșește în anturajul familiei, preponderent al părinților.
Sigur că părinții nu predau sistematic copiilor lecții despre… cinste, empatie, corectitudine, obiceiuri sănătoase, stil de viață echilibrat, gusturi rafinate șamd, dar prin puterea exemplului pe care îl oferă, aceste valori se transmit odraslelor zi de zi. De aceea, putem spune că părinții sunt adevărații educatori ai tinerei generații. E drept, un cuvânt greu de spus îl are și anturajul prietenilor, al colegilor de clasă, al colegilor de antrenament, adică al celor de vârsta lor, care și ei vin cu un bagaj de deprinderi căpătat în familie.
Când zici despre un copil că este bine educat, nu te referi la cunoștințele teoretice însușite la școală (la orele de gramatică, chimie, matematică, fizică etc.). Ci la faptul că are cei șapte ani de acasă, că respectă în linii mari codul bunelor maniere, că vorbește corect și are un bagaj de cunoștințe relativ bogat. Unde e școala în această ecuație? Este, dar prea puțin. Avem mulți învățători și profesori, dar puțini pedagogi. Câte cadre didactice se implică direct în educația elevilor? Adevărul este că nu prea le permite “fișa postului”. Programa e astfel concepută încât principalul lor rol este să predea, să livreze informații, nu deprinderi de care copilul are nevoie în viață. Și-atunci poate că adevărata problemă trebuie căutată în modul în care este concepută programa școlară în laboratoarele Ministerului Educației.
Toți reprezentanții partidelor politice postdecembriste au realizat un consens în jurul acestui subiect: educația este la pământ și avem nevoie de o reformă în acest domeniu. Rezultatul? În cei 35 de ani, de la Revoluția din Decembrie 1989, am avut 30 de miniștri ai educației. Iar dacă ne uităm în istorie, constatăm că în perioada 1881-1916 am avut doar 10 miniștri. Da, educația este la pământ și da, avem nevoie de o reformă. Dar această reformă trebuie să înceapă prin asumarea, de către clasa politică românească, a faptului că educația trebuie să fie “proiectul de țară” numărul 1. De ce? E simplu: conceptul de suveranitate a unui popor are la bază conceptul de popor educat. Altfel, ușor ne putem pierde suveranitatea și independența (economică, financiară, politică etc).
Ziua Internațională a Educației e un bun prilej să reflectăm la aceste valori și la rolul pe care fiecare dintre noi îl joacă în procesul educației continue”.
Costel Pîrvănoiu, consilier municipal AUR
