CRONICILE LUI COSTE. MM 00 BOS sau noblețea bovină pe patru roți
Limba latină, această mamă severă a atâtor limbi europene, ne-a lăsat moștenire un cuvânt simplu și robust: bos. Înseamnă „bou”. Nu metaforic, nu filozofic, nu cu subtilități academice: pur și simplu, bou. Animal pașnic, muncitor cândva, rumegător prin vocație și, în literatura populară, adesea asociat cu o anumită lipsă de vivacitate intelectuală.
Și totuși, în zilele noastre, pe șoselele patriei, acest cuvânt latin revine triumfal. Nu pe frontispiciul unei ferme, nu în dicționare, nu într-un tratat despre zootehnie, ci pe plăcuțele de înmatriculare ale unor autoturisme care aspiră la statutul de bolid: MM 00 BOS.
Ce priveliște! Motorul toarce grav, jantele lucesc, geamurile fumurii ascund un univers interior greu de pătruns, iar în spate, ca o discretă semnătură culturală, se afișează senin: BOS. Este aproape o lecție vie de latină clasică, oferită gratuit participanților la trafic.
E greu de crezut că proprietarul mașinii a ales combinația pentru pasiunea sa față de Vergiliu, Cicero sau etimologie. Mai probabil, el citește acolo englezescul ,,boss”: șeful, omul important, cel care domină strada, semaforul, parcarea dintre blocuri și, uneori, sensul giratoriu. Numai că limba latină, cu răbdarea ei bimilenară, pare să-i joace o festă fină: în timp ce șoferul se simte ,,boss”, plăcuța sa proclamă, involuntar, ,,bou”.
Nu e neapărat o insultă. Poate fi chiar o formă rară de sinceritate administrativă. Numărul de înmatriculare devine astfel o mică operă de realism: automobilul e mare, caii-putere sunt mulți, muzica este la limita rezistenței geamurilor, iar semnul din coadă avertizează lumea că forța nu trebuie confundată, în mod pripit, cu rafinamentul.
Desigur, există și o dimensiune profund românească a fenomenului. La noi, automobilul nu este doar mijloc de transport. Este titlu nobiliar, extensie a personalității, declarație electorală, filozofie de viață și, uneori, argument într-o dispută de parcare. În această ordine simbolică, ,,BOS” pare să spună: „Priviți-mă! Eu nu merg cu mașina; eu apar.” Iar latina, din umbra istoriei, răspunde cu o liniște savantă: „Da, apari. Dar nu chiar în sensul în care ai sperat.”
În fond, combinația MM 00 BOS are farmecul ei. Ea unește Maramureșul, automobilul modern și Roma antică într-o singură propoziție ironică. Este un pod cultural între asfalt și forum, între caii-putere și bou, între dorința de a părea ,,șef” și inevitabila precizie a unui dicționar latin.
Așa că, data viitoare când vedem un bolid strălucitor purtând cu mândrie aceste trei litere, n-ar trebui să râdem prea tare. Poate că asistăm, fără să știm, la cea mai sinceră lecție de latină pe care ne-o oferă traficul contemporan: omul își alege emblema, dar etimologia își păstrează ultimul cuvânt.
Dorin Ioan COSTE – de Ciolt
