DECEMBRIE 1989. Trei băimăreni printre martirii revoluției
Trei băimăreni au murit nevinovați în decembrie ‘89. Asasinii lor nu au fost descoperiți niciodată.
Pilotul Victor Motica lucra la Unitatea de Elicoptere din Sibiu. Absolvise Liceul Militar, apoi Școala de Aviație din Buzău. În 23 decembrie ‘89, după-amiază, a fost trimis într-o misiune cu caracter strict secret. Colegii lui spun că abia când a urcat în elicopter a aflat că trebuie să-i ducă pe gl. lt. Constantin Nuță și pe gl. Velicu Mihalea de la Deva – unde fuseseră arestați din ordinul noii puteri – la București. La ora 19.30, la câteva minute după ce a decolat de la Deva, în bune condiții, elicopterul pilotat de Victor Motica a fost doborât. S-a prăbușit într-o plantație de viță-de-vie, la 1 km de Alba Iulia. Cpt. Victor Motica a fost înaintat postmortem la gradul de maior și trecut în rândul eroilor-martiri.
Dan Mițiți a fost ucis în 22 decembrie ‘89. Urma cursurile Școlii Superioare de ofițeri din Sibiu. Prietenii lui spun că era un băiat vesel și sociabil. În 22 decembrie, Unitatea Militară 01512 din care făcea și el parte a fost scoasă-n stradă. Dan Mițiți a fost prima victimă din Sibiu. Uciderea lui a declanșat masacrul dintre armată pe de o parte și Miliție – Securitate de cealaltă parte. „Cei de la MI ne-au împușcat un om. Era normal să deschidem focul asupra lor” – justifica lt. col. Dragomir, comandantul Școlii Militare, târârea oamenilor săi într-un mini-război intern. În replică, fostul șef al Miliției sibiene, Iulian Rotariu, a susținut că, de fapt, armata „a ales un militar ca victimă pentru a avea pretext să declanșeze lupta împotriva noastră.”
Pavel Pricop a fost încorporat în toamna lui ‘89. Își satisfăcea stagiul militar la București, în garda republicană. De Crăciun trebuia să vină în permisie acasă, dar a fost scos în stradă și omorât. Nici măcar nu se știe dacă a fost ucis pe 23 sau pe 24 decembrie. De aceea și pe mormânt e gravat doar anul morții. Inițial, familia Pricop a fost anunțată că Pavel e în spital, rănit la gât. Vasile, fratele lui mai mare, l-a căutat zadarnic prin toate spitalele Bucureștiului. În 29 decembrie l-a găsit la morgă, în Titan, la neidentificați. L-a adus acasă într-un sicriu de melacart, cu un TIR ce făcea curse internaționale. Pe drum a fost oprit de barajele „revoluționarilor” care scotoceau după arme și teroriști în sicriul soldatului ucis. De eroii-martiri oficialitățile își amintesc o dată pe an: în 22 Decembrie, când – trase la țol festiv – apar în fața camerelor de luat vederi, țin discursuri și depun coroane de flori. (A consemnat Geta Popescu) (Fragment din vol. Baia Mare de altădată, 2016, editat de Glasul Maramureșului)
(Foto: Arhiva Glasul)
