EDITORIAL. Amintiri din epoca de aur: 23 august
Pentru generația celor născuți după 1989, data de 23 august este o zi de vară obișnuită. Doar cei silitori la școală și tocilarii poate își aduc aminte că au învățat la istorie că 23 august a fost ziua naționala a României sub regimul comunist (1945-1989). În fapt concret, în data de 23 august 1944 a avut loc o lovitură de stat, prin care Regele Mihai a decis demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul României și a dispus încetarea colaborării cu Germania fascistă.
Sigur, comuniștii au confiscat acest eveniment istoric fără rușine și și-au arogat merite inventate. Cert este că, în perioada regimului comunist, în ziua de 23 august, poporul inunda principalele artere de circulație din marile orașe, defilând și aclamând conducătorii aflați la putere, ca pe niște zei. Defapt, ca pe niște dictatori însetați de aclamările mulțimii.
Iar clasa muncitoare, docilă (a se citi: atent supravegheată de forțele de securitate și miliție), se încolona, defila, aclama, după care preda plancardele organizatorilor și alerga spre zonele de agrement de la periferiile localităților urbane, spre a se ospăta cu mici și bere.
La televizor rulau reportaje cu victoria socialismului în toate sectoarele de activitate și cântece patriotice interpretate de coruri și ansambluri folclorice.
Tovarășii (elitele) se retrăgeau în casele de protocol pentru a sărbători cum se cuvine Ziua Națională a României, cu mese îmbelșugate, băuturi fine și fructe exotice.
Apoi a venit Revoluția din Decembrie, tovarășii s-au împrăștiat prin partide, iar ziua de 23 august a devenit una banală, plictisitoare chiar. Noii conducători au mutat Ziua Națională în prag de iarnă, când lumea umblă înfofolită cu căciulă și fular de lână, spre a se feri de frigul pătrunzător.
Întrebarea care plutește în aer este: a fost 23 august o sărbătoare națională justificată? Categoric nu. Lovitura de stat a Regelui și insurecția armată nu a contat nici în ochii Occidentului și cu atât mai puțin în ochii rușilor, care ne-au pus să plătim cu vârf și îndesat cutezanța de a ne alia cu armata hitlertistă și a le invada țara. Cu ce ne-am ales? Cu micii și berea de proastă calitate consumate în cantități industriale după defilarea clasei muncitoare prin fața tribunelor înțesate de tovarăși comuniști cu burta mare și ceafa lată.
Dorin ȘTEF
