EDITORIAL. Câți români sunt dispuși să își apre țara cu arma în mână

Conflictul din țara vecină, dar și cel din Israel, izbucnit în urmă cu câteva zile, a reaprins discuția, în spațiul public autohton, despre oportunitatea reintroducerii stagiului militar obligatoriu în țara noastră. Păreri pro și contra. Însă un proiect de lege în acest sens nu se arată la orizont; majoritatea spune că nu se impune.

E de notorietate faptul că, în Israel, serviciul militar este obligatoriu atât pentru băieți, cât și pentru fete. Țara e mică și e înconjurată de națiuni ostile. Așa cum de mici palestinienii sunt învățați că evreii sunt dușmanii lor de moarte (nu intrăm în detalii privind istoria conflictelor etnice din regiune), tot așa israelienii de mici sunt învățați că patriotismul e o virtute, nu o vorbă în vânt.

Extrapolând problema în spațiul mioritic, s-a pus în discuție chestiunea atașamentului românilor la valorile naționale și dacă sunt dispuși să se ducă la război, în cazul în care țara e atacată de un dușman extern. Ei bine, spre disperarea realizatorilor de emisiuni radio și tv pe această temă, participanții la sondaj au mărturisit că nu sunt prea interesați să își dea viața pentru țărișoara lor.

Vorba cântecului compus de Puya, lansat în vara acestui an (Opriți planeta): “Când vine al 3-lea război mondial / O să mă găsească la bar. / Să meargă în linia întâi / Orice copil de politician / Și mă-sa și tac-su și tot neamul lor. / Eu de la viață îmi doresc să nu mor”.

Pe undeva e firească abordarea, din două motive: Războaiele moderne se duc cu soldați profesioniști, îndelung antrenați; toată lumea știe că soldații neintruiți nu sunt altceva decât carne de tun pentru armata adversă. Pe de altă parte, România este țară membră NATO, statut care oferă garanții de securitate.

Mobilizarea generală este un concept depășit. Iar stagiile de pregătire militară (cei care le-au efectuat, pot confirma) erau o imensă pierdere de timp. În afară de perioada de pregătire intensă, de trei luni, restul era… vânare de vânt.

Trebuie să remarcăm faptul că globalizarea a schimbat fundamental percepția oamenilor asupra noțiunii de patriotism. Tot mai puțini oameni se simt atașați de un teritoriu numit țară, fiind dispuși să emigreze și să se adapteze într-un alt colț de planetă.

Iar pământul numit România (de la Nichita Stănescu citire) numără tot mai puțini locatari, în ciuda faptului că e atât de bogată și frumoasă!

Dorin Ștef