LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Mireșul Mare

Comună, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată (la răspântie de drumuri) între Lucăcești, Remeți de Someș și Tulgheș, pe malul Some­şului, la 29 de kilometri sud de Baia Mare; zonă de câmpie.

Localităţi componente ale comunei: Dăneştii Chioarului, Iadăra, Lucăceşti, Mireşul Mare (re­şe­dinţă), Remeţi pe Someş, Stejera, Tulghieş. Prima atestare docu­mentară: 1603 (officiolatus Nagynyires). Populaţie: 4.766 locuitori (în comună), 1.431 locuitori (în satul Mireşul Mare). Gospodării: 1.697 (în comună). Etnii: 4.527 ro­mâni, 10 maghiari, 66 romi (în comună). Culte: 3.559 ortodocși, 511 penticostali, 222 greco-catolici, 194 martori ai lui Iehova, 67 baptiști, 8 romano-catolici, 9 reformați (în comună). Dialect: subdialect crişean. Numele co­mun al locui­to­rilor: mireşean, -ă, mireşeni, -e, (mi­rişean, mirişan) / mireşeancă, mi­re­şence. Porecla locuitorilor: corbi. Nume de fa­milie derivat din nu­mele localităţii: Mirişan (61 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Bu­tean, Mărieş, Pop.

Personalităţi: Ion Pop (n. 1941), poet, critic literar, eseist, traducător; profesor univer­sitar, director al Centrului Cultural Român din Paris. Vol. Avangardismul poetic românesc (1969), Transcrieri (1976), Nichita Stănescu – spațiul și măștile poeziei (1980) etc. Membru al Uniunii Scriitorilor; membru corespondent al Aca­demiei Române; cetățean de onoare al județului Maramureș. Instituții: primărie, post de poliție rurală, școală gimnazială, bibliotecă comunală (din 1962), cabinet medical, farmacie, cămin cultural, oficiu poștal; baze sportive: teren de fotbal (iarbă); biserică greco-catolică (de zid, “Sfântul Anton”), biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1886), biserică penticostală (2003), biserică baptistă. Resurse naturale: curs de apă (râul Someș); culturi pomicole: meri, peri, pruni. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, gaz, energie electrică). Monument istoric: Troiţa în memoria Eroilor din Primul Război Mondial (1940). Monumente comemorative: Monumetul Eroilor (1995); Troiță în memoria Eroilor din Primul Război Mondial (1940).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1603) officiolatus Nagynyires, (1639) Nagy Nyires, (1647) Nagy Nyres, (1760) Nagy Nyires, (cca. 1800) Mireşu, (1850) Mi­reşul Mare, (1854) Nagy Nyires, Mi­reşul-Mare, (1909-1919) Mireşu-mare, Nagynyires, (1968) Mireșul Mare. Evoluția numelui localității: Mireș, Mireșul Mare. Denumire uzuală în prezent (alta decât cea oficială): Mireșu Mare (forma nearticulată este utilizată atât de localnici, cât și de autorități).

Soluții etimologice. Potrivit tradiției locale, “un oarecare strămoș (…) și-a făcut casă pe lunca Someșului, unde era o poiană. Aici se găsea un mesteacăn mare, de la care i-ar fi venit și denumirea satului. În limba maghiară, la mesteacăn se spune nyirfa, mesteacăn mare, nagynyirfa, adică Nagynyires (Mireșu Mare)”. De­nu­mirea românească a fost Mes­teacăn sau Mes­tecăniş, iar auto­rităţile maghiare au tradus termenul în forma Nyres, căruia, prin secolul al XVI-lea, i-au adăugat determinantul Mare (Nagy Nyires), evident, în raport cu satul Mesteacăn (com. Valea Chioa­rului), care a devenit Kys Nyires, adică Mes­teacănul Mic. După I. Iordan (1963), care trimite la N. Dră­ganu (1928), de­nu­mirea provine din magh. nyires cu sensul de “mes­tecăniş”, prin hiper­urba­nism: “De altfel Drăganu afirmă lămurit că numele satului Mireş sună, în vorbirea localnicilor, Mńireş”. În alt loc adaugă: “Hiperurbanism: ń al etimonului a fost considerat drept o pronunțare dialectală și de aceea a cedat locul «literatului» m”. Vasile Radu (2005) e de aceiași părere: “Oi­conimul Mi­reşul Mare este o formă maghiară adaptată limbii române din forma oficială magh. Nagy-Nyres”. O situaţie asemănătoare s-a petrecut cu oiconimele Mireș (jud. Bistriţa-Năsăud), respectiv Mireşul Mare și Mireşul Mic (jud. Prahova).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023 – premiată la Cărțile Anului, ediția 2023, secțiunea Carte de știință. Lucrarea poate fi procurată la tel. 0770288308).