EDITORIAL. Cum scăpăm de extremiști?
Naționaliștii și, în general, extremiștii, câștigă teren acolo unde partidele aflate la guvernare fac greșeli mari, îi sfidează pe alegători, dau dovadă de cinism și se dovedesc a fi corupte (adică “fură din avuția statului, deci a poporului”). Iar România se confruntă, în acest an prelectoral, cu ascensiunea fulminanată a unui partid extremist, anti-occidental, antidemocratic, cu un discurs promoscovit, extrem de periculos.
Dincolo, peste ocean, Donald Trump defilează în campania electorală cu mesajul că, dacă va fi ales, va scoate Statele Unite din NATO și va lăsa la cheremul Rusiei țările de pe bătrânul continent. Nu ne rămâne decât să sperăm că electoratul american este suficient de matur încât să evite astfel de derapaje (catastrofale pentru securitatea mondială), așa cum sperăm că și electoratul din România va ieși masiv la vot pentru a amenda formațiunile politice deviante.
Unii români cu drept de vot poate au sentimentul unui deja-vu și își aduc aminte de situația din anul 2000, când un alt partid având un lider cu un discurs extremist, xenofob și antisemit colecta o treime din voturi, pe fondul unei dezamăgiri generale a societății românești. Soluția o cunoaște toată lumea: românii i-au încredințat lui Ion Iliescu un al treilea mandat, iar PRM-ul a fost izolat (în cele din urmă pierzându-și statutul de partid parlamentar).
Senzația de frig e aceiași. Și stai să te întrebi unde și cine a greșit. Din păcate, greșelile sunt multiple și s-au adunat de-a lungul anilor în contul celor aflați azi la putere.
Semnalele sunt că, anul viitor, campani se va duce, preponderent, în mediul online, pe rețelele sociale, cu mesaje distorsionate și o puzderie de știri false rostogolite pe internet. Cei mai vulnerabili vor fi consumatorii de online, adică tinerii. Și nu toți, ci mai ales cei cu o pregătire precară, a căror discernământ lasă de dorit.
Pe undeva era de așteptat ca eșecul reformei învățământului românesc să se întoarcă, precum un bumerang, asupra societății. Era de așteptat ca generațiile de absolvenți a unor instituții îndoielnice și a unor cadre didactrice slab pregătite să se ridice și să ne privească sfidătoare.
Poate că nu anul viitor va fi acel Moment Zero, când situația politică ar putea scăpa de sub control. Poate că vor mai trece patru ani în incertitudini. Dar la un moment dat, vulcanul va exploda.
Părerea mea este că obiectivul de țară al României ar trebui să fie Educația. Acest obiectiv trebuie asumat de clasa politică (printr-un pact), dar trebuie pus în practică de o echipă de tehnocrați, cu un calendar pe termen lung (dincolo de toate campaniile electorale, de legislaturi și de echipe guvernamentale). E singura șansă ca peste 20-30 de ani să avem o societate sănătoasă, matură și responsabilă.
Dorin ȘTEF
