EDITORIAL. Fotbalul e un bun ambasador pentru o națiune care râvnește la respectul celorlalți

Publicația spaniolă Marca a scris despre meciul de fotbal dintre România și Ucraina, referindu-se la primul gol: „Căpitanul României a lovit mingea cu toată dorința, iar mingea a sărutat plasa”. O dovadă de apreciere și un strop de poezie.

În egală măsură, pe lângă prestația bună și surprinzătoare a echipei noastre, a impresionat prezența unui contigent de circa 40.000 de suporteri români în tribunele arenei, majoritatea îmbrăcați în tricouri galbene, care s-au comportat civilizat și extrem de sportiv. La începutul partidei au ovaționat echipa Ucrainei, în semn de omagiu pentru situația cumplit de grea prin care trece această națiune, iar apoi au susținut cu multă însuflețire echipa României. Au cântat imnul Deșteaptă-te române de două ori: odată la început, conform protocolului, și o dată în repriza a doua, în mod spontan, neprovocați, pur și simplu din suflet, pentru că așa au simțit nevoia. Foarte rar se întâmplă astfel de manifestări patriotice. Însă emoția a plutit în aer, scorul era de 3-0, jucătorii noștri jucau ireal de frumos, parcă era un vis. Cum să nu îți dorești să îți exprimi sentimentele? Și cum poți s-o faci mai frumos decât unindu-și glasurile la unison? Imnul a fost cel mai la îndemână, pentru că îl știau toți și pentru că e mobilizator.

Ceea ce a fost uimitor la prestația sportivilor români a fost atitudinea. E ceva ce vedeam doar la echipele mari; la noi, prea rar. E ceva ce apreciam la alții și regretam că ai noștri nu sunt în stare să o aibă. Atitudinea. Determinarea. Combativitatea. Priveam și ne frecam la ochi nevenindu-ne să credem: rățușca cea urâtă s-a transformat într-o prințesă; Cenușăreasa a devenit favorita prințului moștenitor.

Nimeni nu știe dacă a fost un simplu foc de paie sau am asistat la nașterea unei noi generații de aur. Dar acest meci rămâne ca o bornă pentru mulți ani de aici înainte. Ne-a demonstrat că se poate. Că nu suntem condamnați să fim mereu ciuca bătăilor în fața celorlalte naționale.

În ultimii ani, Simona Halep și David Popovici ne-au făcut să ridicăm privirea cu mândrie în fața altor nații. A venit rândul echipei naționale de fotbal. Iar fotbalul e un bun ambasador pentru o națiune care râvnește la respectul celorlalți.

Dorin Ștef

(credit foto: gsp.ro)

 

 

 

 

 

 

GlasulMM
GlasulMM