EDITORIAL. Pentru o Monografie a județului Maramureș

Profesorul Gheorghe Dăncuş s-a născut în 7 martie 1906 în satul leud, judetul Maramureş într-o familie de tărani înstăriti, fapt ce-i va permite urmarea studiilor până la cel mai înalt nivel. Marea ambiție a lui Gheorghe Dăncuș, stimulat fiind de lucrarea mentorului său, Tache Papahagi (Graiul și folclorul Maramureșului, 1925) a fost elaborarea Monografiei Maramureșului. Pentru a o redacta, solicită concursul tuturor intelectualilor din județ, prin intermediul ziarului Graiul Maramureșului.

În opinia lui, Monografia respectivă trebuia să fie “o lucrare de ansamblu în care se va reflecta, după posibilități, Maramureșul și viața maramureșenilor sub toate aspectele, în trecut și prezent”.

Pe măsură ce prin Europa mirosea din nou a praf de pușcă, elanul colaboratorilor Monografiei scade și, în cele din urmă, proiectul e abandonat. De altfel, în 1938, Gh. Dăncuș părăsește Maramureșul și lucrează, timp de doi ani, la secția culturală a ținutului Someș-Cluj, iar în perioada războiului este redactor la pagina culturală a Tribunei Ardealului. După război, între anii 1944-1946, este profesor la Liceul G. Barițiu din Cluj; timp de trei ani (1946-1949) este activist politic la județeana PCR Maramureș; în 1950, e numit director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, iar în 1955 – director al Muzeului Memorial Emil Isac.

În 1938, Dăncuș înțelege că proiectul, la scara imaginată de el, e utopic, deoarece lipsesc monografiile sătești din Maramureș. Abia după căderea comunismului (1989) am asistat la editarea unui număr considerabil de monografii locale care, cu certitudine, într-o bună zi, vor sta la baza unei ample monografii dedicate Maramureșului. Chiar dacă o parte din aceste studii au un grad ridicat de naivitate și diletantism, unele dintre ele conțin elemente structurale privind particularitățile “legate de modul de viață, de gândire și de creație a locuitorilor unor așezări rurale sau a unei zone”, precum și elementele comune etniei românești – “acel coeficient de originalitate cu care ne alăturăm Uniunii Europene”.

Mult mai util ar fi, poate, să se întocmească o Monografie etnologică a Maramureșului, parte a Istoriei culturii acestui ținut. Istoricii, economiștii, antropologii și oamenii de știință își vor elabora secțiunile specifice profesiei. Și toate tomurile luate la un loc vor alcătui o competentă Monografie a ținutului nord transilvănean.

Dorin Ștef