EDITORIALUL LUI CRISTIAN ANGHEL. Când adevărul devine opțional

În reflecția anterioară am vorbit despre banalizarea răului – momentul în care societatea încetează să mai reacționeze la ceea ce altădată considera inacceptabil. Dar apare o întrebare firească:

Cum este posibil să acceptăm ceea ce știm că nu este bine?

Poate pentru că, înainte de a banaliza răul, constatăm că adevărul nu mai este respins ci relativizat.

Trăim într-o vreme în care fiecare pare să aibă „adevărul lui”. Faptele sunt tot mai des înlocuite de opinii, argumentele de emoții, iar convingerile ajung să valoreze mai mult decât realitatea.

Nu mai întrebăm: „Este adevărat?”

Întrebăm: „Îmi confirmă ceea ce cred deja?”

Astfel adevărul încetează să mai fie un reper comun și devine o opțiune personală. Iar când adevărul devine negociabil, minciuna nu mai are nevoie să se ascundă. Ea se prezintă drept o simplă alternativă.

O societate nu poate rămâne unită fără un minim acord asupra adevărului. Putem avea opinii diferite, interese diferite și chiar viziuni politice diferite.

Poate că una dintre cele mai mari provocări ale timpului nostru nu este lipsa informației, ci dificultatea de a deosebi adevărul de zgomot.

Iar o societate în care adevărul devine opțional riscă să ia decizii importante pe baza percepțiilor, nu a realității.