EDITORIALUL LUI CRISTIAN ANGHEL. Cum ajunge oportunistul să fie perceput ca lider?
Dar oportunismul, de unul singur, nu este suficient. Pentru ca oportunistul să ajungă lider, este nevoie de încă ceva: ,,de imagine”.
În lumea spectacolului există impresari. Ei descoperă talente, le construiesc imaginea, le aleg aparițiile publice și le transformă în vedete. Impresarul nu creează talentul. El creează percepția talentului. Politica pare să fi împrumutat același mecanism. Nu mai este suficient să fii competent. Trebuie să pari competent. Nu mai este suficient să ai caracter. Trebuie să ai o imagine de caracter. Nu mai este suficient să conduci. Trebuie să produci spectacol.
În politică, impresariatul poate:
- amplifica un lider valoros;
- ascunde limitele unui lider slab;
- transforma un politician mediocru într-un fenomen mediatic;
- construi notorietate înainte de competență.
Apare ,,impresariatul politic” , o adevărată industrie a imaginii, în care liderii sunt ambalați, promovați și adaptați preferințelor publicului asemenea unor produse.
Asistam la discursuri testate, emoții calculate, apariții regizate, gesturi studiate.
Nu autenticitatea devine criteriul principal, ci eficiența imaginii.
Imaginea este importantă dar problema apare atunci când imaginea începe să înlocuiască realitatea si omul ajunge să fie ales nu pentru ceea ce este, ci pentru ceea ce reușește să pară.
Poate că una dintre cele mai subtile fracturi ale unei societăți apare în clipa în care confundăm liderul autentic cu liderul bine promovat.
Iar atunci când aparența valorează mai mult decât caracterul, impresariatul politic încetează să mai fie o strategie de comunicare și devine o strategie de putere.
In final, se impune o concluzie: „În democrațiile sănătoase, imaginea urmează caracterul. În democrațiile obosite, caracterul este înlocuit de imagine.”
În reflecția următoare vom încerca să înțelegem de ce oamenii ajung să urmeze astfel de lideri. Vom vorbi despre psihologia puterii.
