INEDIT. Zonele din Parcul Natural Munții Maramureșului unde putem vedea râsul și vidra

Un parc despre care se vorbește mai puțin este Parcul Natural „Munții Maramureșului”, un loc de o frumusețe aparte și unde putem vedea multe lucruri frumoase și poate prea puțin cunoscute. Aici găsim lostrița, o specie care este pe cale de dispariție. Dacă ne referim la faună, atunci, dacă suntem norocoși, am putea vedea în drumețiile noastre prin acest parc Râsul (LYNX LYNX), prezența acestei specii în interiorul parcului fiind certă în zona Piatra Socolăului, Lutoasa, Pietrosul Bardău, Culmea Făget. Oficialii Parcului spun că specia frecventează majoritatea habitatelor din interiorul parcului, evitând însă drumurile forestiere intens circulate sau zonele în care activitatea umană este mai intensă și anume exploatări forestiere, zona adiacentă orașului, localităților sau pășunile subalpine.

Nu știu câți dintre noi au avut ocazia să vadă pe viu LUTRA LUTRA adică Vidra. Potrivit informațiilor furnizate de către Parcul Natural „Munții Maramureșului”, specia ocupă 100% din habitatele optime din cadrul parcului, fiind prezentă pe toate râurile mari și pe majoritatea afluenților permanenți ai acestora.

„Acest fapt duce la concluzia unei tendințe pozitive, de refacere a populațiilor de pești din rețeaua hidrografică a parcului – puternic afectate în trecut mai ales de poluarea minieră și ulterior de rumeguș. Specia ocupă permanent bazinul Vișeului unde s-au putut identifica pe tot parcursul anului diverse semne ale prezenței speciei: lăsături, amprente plantare, marcaje teritoriale. De-a lungul râului Vișeu au fost identificate 8 familii, specia mai fiind prezentă și pe Bistra, Topoleu, Frumușaua, Pop Ivan, Ruscova, Repedea, Tomnatec, Socolau, Rica, Vaser, afluenții Țâșlei, Izvorul Ursului, Șesuri. Lipsește din zonele puternic afectate de baraje și/sau poluare cu ape de mină, cum ar fi Cisla inferioară”, arată oficialii Parcului.

Tot aici putem vedea RHINOLOPHUS HIPPOSIDEROS – Liliacul mic cu potcoavă, fiind identificat în biserici, școli, case/adăposturi părăsite din Bistra, Valea Vișeului, Valea Zatisnena – casă părăsită, Topoleu, Runcu, Valea Bistrei, Peștera Tocarnea, Peștera Coreniuc – Valea Senderschi, culmea Făgetului. În schimb, Liliacul Mare cu potcoavă este întâlnit în Poienile de Sub Munte – biserica veche, Piatra Socolăului, Boșotin și în culmea Făgetului.

URSUL BRUN – Altitudinal cele mai numeroase efective sunt prezente în limitele a 700-1300 m, aceasta fiind zona de păduri de importanță pentru specie. În perioada de primăvară și toamnă exemplarele coboară la altitudini mai mici, la 500-1000 m, pentru a se hrăni, iar pe parcursul verii urcă la altitudini de 1000-1300 m. Pereții stâncoși din zonele calcaroase ale parcului oferă numeroase zone de odihnă și adăpost. Întâlnit frecvent în zona Socolău, Rica, Valea Morii, Bardău, Valea Rea, Comanu Mic.

Ca fapt divers, în jumătatea vestică a Parcului Natural Munții Maramureșului avem o populație mai mare de lupi. Teritoriile haitelor de lupi cuprind suprafețe mari ce se extind din zona pășunilor subalpine până în văile Bistrei, Frumușelei, Ruscovei sau a Vaserului. Pe suprafața parcului se estimează a fi prezente aproximativ 80 de exemplare.

FOTO muntiimaramuresului.ro

Ana-Maria HOJDA