Legenda lui Cap Mic sau cum se spune că a apărut Cavnicul

A fost distracție și voie bună la Cavnic. Cu ,,a fost odată..” a început și povestea pe care jandarmii montani de la Postul Montan Cavnic au spus-o copiilor de la Grădinița cu Program Prelungit din localitate, cu ocazia Săptămânii ,,Școala Altfel”. Copiii au aflat legenda ciobanului Cap Mic, despre care se spune că ar fi întemeiat așezarea de la poalele Gutâiului.

Jandarmeria Maramureș ține să arate că „micuții prichindei au ascultat cu sufletul la gură relatarea legendei copiilor însoțiți de jandarmi care s-au aventurat într-o drumeție prin pădure pentru a-l găsi pe piticul ,,Cap Mic” de la care se crede că vine numele orașului Cavnic. Și pentru că micii exploratori purtau o amuletă norocoasă pe care era pictată emblema Jandarmeriei, ei l-au găsit atât pe piticul buclucaș, cât și comorile ascunse de acesta într-un cufăr minunat numit Natura. Aici erau închise apa cristalină de izvor, pajiștile frumoase și aerul curat de munte. Curajoșii copii le-au eliberat și de atunci au promis să aibă grijă de ele: să nu le murdărească, să le protejeze și să îi învețe și pe oamenii mari să facă asta”.

„Cei mici au fost atât de încântați de povestea jandarmilor, încât le-au cerut să descrie tipurile de animale din pădure, sunetele pe care le fac acestea, dacă sunt prietenoase și multe alte detalii copioase care au făcut deliciul activității. Cei mici au contribuit și ei la conturarea poveștii cu cântece și dansuri, cu imitarea sunetelor animalelor, dar și cu pictarea naturii. Încântarea și bucuria au fost maxime atunci când jandarmii le-au făcut copiilor o surpriză, oferindu-le amuletele magice ale piticilor din pădure.

Și cum fiecare poveste frumoasă care începe cu ,,a fost odată..” se încheie cu un final fericit dar și cu promisiunea ,,va urma…”, am promis micilor grădinari că ne vom revedea cât de curând, cu alte activități interesante, poate chiar într-o mică drumeție prin pădurea fermecată”, arată Jandarmeria Maramureș.

Și totuși care e legenda lui Cap Mic. Ne spun cei din Primăria Cavnic (orasulcavnic.ro): „Legenda ciobanului Cap Mic, cunoscută de toti căvnicarii, spune că, în vremurile indepărtate, când în preajma Gutâiului nu existau așezări omenești, un cioban, și anume Cap Mic, purtând acest nume datorită fizionomiei sale aparte, a ajuns prin aceste părți. Și-a pus stâna chiar prin aceste locuri. Într-o bună zi, ieșit fiind cu oile la păscut, a zărit în iarbă o piatră lucitoare. A ridicat-o, s-a uitat la ea și si-a dat seama că bulgărele galben pe care-l ținea in mână era un bulgăre de aur. Atunci, a pornit la vale, și s-a intors aici impreună cu familia și neamurile sale, întemeind un cătun, a renunțat la ciobănit, apucându-se să caute aur. Astfel, s-a populat treptat întinderea de la poalele muntelui, meseria de bază practicată aici fiind mineritul.

Urmașii ciobanului, căvnicarii de astăzi, sunt cunoscuți în satele dimprejur ca guseți, adică oameni cu gușă. O explicație științifică a acestui aspect este cantitatea de iod redusă din apele și izvoarele de aici, fapt care duce în timp la apariția gușei endemice la cei care consumă această apă”.

Marcel ȘERBAN