LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Arduzel

Arduzel. Sat aparţinător de oraşul Ul­meni, județul Maramureș, zona Codru, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la granița cu județul Sălaj, la sud de Ulmeni, în apropiere de râul So­meş, între Ulmeni / Țicău și Vicea; zonă de câmpie (alt. 179 m). ♦ În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, localitatea a făcut parte din comitatul maghiar Sălaj, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.

Prima atestare documentară: 1334 (sacerdos de Ordo). Populaţie: 289 locuitori. Etnii:Lo­cali­tate cu populaţie preponderent ma­ghiară. Dialect:sub­­dialect crişean, grai so­meşean. Numele comun al locu­i­torilor: arduze­lean, -ă, ar­du­ze­leni, -e / arduze­lean­că, ardu­ze­lence. Nume de familie frecvente în lo­ca­li­tate:Nagy, Toth, Vicsai. Instituții: grădiniță, școală gimnazială (“Kos Karoly”), agenție poștală, cămin cultural, bază sportivă: teren de fotbal (iarbă);biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, 1970); biserica monument istoric (“Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1650, din lemn) se află în custodia parohiei ortodoxe; biserică baptistă. Resurse naturale: curs de apă (râul Someș), teren arabil, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Monumente istorice:Bi­serica reformată (sec. XV); Clopotniţa bisericii reformate (1726); Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” (1650). Descoperire arheologică: Așezare paleolitică (cercetări în 1990); Tezaur monetar din secolul XVII (364 de piese; descoperite în noiembrie 1959, cu ocazia săpării unui beci, la nr. 159).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1334) sacerdos de Ordo, (1405) Ardo, (1470) Kysardo, (1733) Arduzelul, (1750) Szilagy Ardo, (1850) Ardusel, (1854) Ardó, Arduşel, (1913) Sza­mo­sardó, (1909-1919) Ar­duzăl, Ardó, (1968) Arduzel. Evoluția numelui localității: Ardud, Ardudul Mic, Ardudul Sălajului, Ardud pe Someș, Arduzel.

Soluții etimologice. Po­trivit tradiţiei locale, satul s-a aflat, odinioară, pe Valea Nagy-Ág (=Ramura Mare), curs de apă care se varsă în pârâul Vicea, la vest de biserica actuală. Dat fiind faptul că localitatea se numește Arduzel încă din 1470 (în magh. Ky­sardo, adică Ardudul Mic sau Ardu­zel), există posibilitatea ca ea să fi fost în­temeiată de locuitori din Ardud, prin migrarea unor familii. Arduzel este un diminutiv (cu suf. –el) în raport cu top. Ardud (localitate în jud. Satu Mare, tot în zona Codru, situată la o distanţă de apro­ximativ 50 de kilometri), probabil cu o formă intermediară *Ardudzel; iar Ardud (în magh. Erdöd) are la bază tema magh. erdö, cu sensul de“pădure”. În acest sens, părerile au fost unanime: N. Drăganu (1933): “Ar­duzel, care, deşi ungureşte se nu­meş­te Ardó, trebuie derivat din Ardud (< Erdöd) + suf. –el”; I. Iordan (1963): “din Ardud, jud. Satu Mare, diminutiv”; respectiv V. Radu (2005): “derivat din toponimul Ardud (< magh. Erdöd) + suf. dim. –el”.

(Din lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene).