LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Asuajul de Sus

Asuajul de Sus. Comună, zona Codru, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în zona De­lurilor Asuajului, pe malul râului Asuaj, în partea sud-vestică a ju­deţului, între Asuajul de Jos și Bârsăul de Sus (jud. Satu Mare), la 50 de kilometri de Baia Mare; zonă de deal (alt. 200 m). ♦ În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, localitatea a făcut parte din comitatul maghiar Sălaj, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.

Localităţi componente ale comunei:Asuajul de Jos, Asuajul de Sus (reşe­dinţă). Prima atestare documentară:1391 (posse­ssiones olachiales duo Azzywag in districtu de Ardeud). Populaţie:1.441 locuitori (în comună), 1.043 locuitori (în satul Asuajul de Sus). Gospodării: 844 (în comună). Etnii: 1.391 români, 7 romi (în co­mună). Culte: 1.250 ortodocși, 101 penticostali, 40 greco-catolici, 4 reformați (în comună). Dialect:sub­dia­lect crişean, grai someşean. Numele co­mun al locuitorilor: asuăjean, -ă, asuăjeni, -e, (asăujan, aseujan, suă­jean) / asuă­jeancă, asuăjence. Nume de familie derivate din numele localităţii: Asăujan, Aseugean, Ase­ujan, Asuăjan (43 de per­soane). Nume de familie frecvente în lo­ca­litate: Bancoş, Boitor, Achim, Şan­dor. Instituții: primărie, oficiu poștal, cabinet medical, școală gimnazială, bibliotecă comunală (din 1960), cămin cultural; biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, 1900), biserică penticostală (“Emanuel”, 1965, reconstruită în 2003). Resurse naturale: teren arabil (2.000 ha), fond forestier (2.500 ha), fond de vânătoare, ciuperci comestibile din flora spontană; culturi pomicole: meri, peri, pruni. Descoperire arheo­logică: topor de piatră (descoperit în anul 1979, în albia râului, în punctul numit Feredeauă). Monument comemorativ: Monument Memorial și Religios pentru das­călul Gheorghe Șimonca (1859-1918), troiță de lemn amplasată aproape de șosea, lângă locul de organizare a Târgului Cepelor. Ma­ni­festări tra­diţionale locale:Târgul cepelor (luna septembrie).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1391) posse­ssiones olachiales duo Azzywag in districtu de Ardeud, (1394) Azyuagh et alia Azyuagh, (1424) Felse Azywagh, (1475) Felsew Azywagh, (1733) A­szuadsul de Szusz, (1750) Felső Asz­vacs, (1760) Felső Szivágy, (1850) Fel­ső Szivágy, Aso­vácza din szusz, (1854) Felső Szivágy, Aşovaşu de Sus, (1909-1919) Asuagiul-de-Sus, Felsószivagy, (1968) Asuajul de Sus. Denumire uzuală în prezent (alta decât cea oficială): Asuaju de Sus (forma nearticulată este utilizată atât de localnici, cât și de autorități). Soluții etimologice.La sfârşitul secolului al XIV-lea erau deja două localităţi cu numele Asuaj. Abia din secolul al XV-lea pri­mesc determinantul de Jos, respectiv de Sus. Numele localității provine din hidronimul Asuaj, însă etimologia acestui termen este incertă.

(Din lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).