LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Bocicoel

Bocicoel. Sat aparţinător de comuna Bogdan-Vodă, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată între valea Vişeului şi valea Izei, între Bogdan Vodă și Vișeul de Jos, la 6 kilometri sud de Vişeul de Jos; zonă de deal.

În sec. al XIV-lea, localitatea a făcut parte “din cnezatul de vale a bogdăneștilor, printre satele stăpânite înainte de 1353 de Bogdan, după partajul cu Iuga. În 1365, Bachkow, printre satele ce țin de possessio Cuhea, confiscate de la Bogdan și dăruite drăgoșeștilor”. În 1444, localitatea este proprietatea cneazului Simon. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a făcut parte din comitatul maghiar Maramureș, iar după Unirea din 1918, în perioada interbelică, localitatea a aparținut de plasa Iza. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.

Prima atestare documentară: 1365 (Bachkow). Populaţie: 763 de locuitori. Dialect: subdialect maramureşean. Numele comun al locuitorilor: bocicoelean, -ă, bocicoeleni, -e / bocicoeleancă, bocicoelence. Nume de familie frecvente în localitate: Botiş, Luţai, Rad. Instituții: agenție poștală, biserică ortodoxă (de lemn, “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, 1948-1961), biserică greco-catolică, biserică penticostală (2004). Resurse naturale: livezi, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1365) Bachkow, (1444) Kysbachko, (1499) Fesewbachko, (1715) Kis Bachko, (1828, 1851) Kis Bocsko, (1909-1919) Bocicoel, Kisbocskó, (1968) Bocicoel. Evoluția numelui localității: Bocicoi, Bocicoiul Mic, Bocicoel. Soluții etimologice. Localitatea este numită Bocicoiul Mic din anul 1444, pentru a se diferenţia de Bocicoiul Mare. Apreciem că întemeierea satului e legată de migrarea unor familii din Bocicoiul Mare. În opinia lui Radu Popa (1977), existența în Maramureș a perechi de sate Bocicoi-Bocicoiel, repetând cazul Cuhea-Cuhnița (ultimul, pe valea Bârjavei, atestat la 1383) pledează împotriva derivării din antroponim, după cum ar susține I. Kniesza, pornind de la numele de familie Boček.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).