LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Bocicoiul Mare

Bocicoiul Mare. Comună, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în depresiunea Maramureşului, pe valea Tisei (pe ambele maluri ale Tisei, însă partea de sat de pe malul drept a devenit localitate în Ucraina, iar partea de sat de pe malul stâng este localitate în România), pe valea Vişeului, la nord-est de Crăciunești, la 78 de kilometri de Baia Mare şi 12 kilometri est de Sighet; zonă de munte.

Localităţi componente ale comunei: Bo­cicoiul Mare (reşedinţă), Crăciuneşti, Lunca la Tisa, Tisa. Prima atestare documentară: 1364 (Bochko). Po­pulaţie: 3.818 lo­cuitori (în comună), 518 locuitori (în satul Bocicoiul Mare). Gospodării: 1.464 (în comună). Etnii: 1.975 ucraineni, 1.445 români, 246 maghiari (în comună). Culte: 2.858 ortodocși, 309 greco-catolici, 277 romano-catolici, 143 martori ai lui Iehova, 35 penticostali, 15 adventiști, 14 reformați (în comună). Dialect:sub­dia­lect maramureşean (pentru populaţia românească); grai huţul (pentru po­pulaţia ucraineană, majoritară). Nu­mele comun al locuitorilor: boci­co­ian, -ă, bocicoieni, -e / bocicoiancă, bocicoience. Instituții: primărie, grădiniță, școală primară, bibliotecă comunală (din 1955), agenție poștală, cabinet medical, farmacie, cămin cultural, haltă CF, biserică ortodoxă ucraineană, biserică romano-catolică, biserică ortodoxă ucrai­neană, biserică romano-catolică. Resurse naturale: curs de apă (râul Tisa), pășuni și fânațe (1.100 ha), fond forestier (390 ha); culturi pomicole: meri (10 ha).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1364) Bochko, (1373) Bochkou, Bochkoy, (1442) villa ola­chalis Bochko, (1473) Bochko, (1480) Boczko, Baczko, (1550) Nagy Boczko, (1851) Nagy-Bochkó, (1909-1919) Bocicău, Bocskó, (1968) Bocicoiul Mare. Evoluția numelui localității: Bocicoi, Bocicău, Bocicoiul Mare. Denumire uzuală în prezent (alta decât cea oficială): Bocicoi, Bocicoiu Mare (forma nearticulată este utilizată atât de localnici, cât și de autorități).

Soluții etimologice.Pri­ma tentativă de stabilire a eti­mo­logiei oiconimului Bocicoi a aparţinut lui I. Mihalyi de Apşa (1900), care propune o apropiere de italianul bos­co “codru, pădure, lemn”, ceea ce e puțin probabil. So­luţia ar trebui, poate, căutată într-un nume de familie derivat din tema boc- (cu sensul de “butuc de lemn”), de forma Bocica (atestat de N.A. Con­stantinescu), devenit Bocico prin preluarea în limba maghiară (Bocskó), cu suf. magh. -i. Din ace­eaşi temă s-ar fi format şi an­tro­ponimele Boc, Bociu, Bociul, Bo­cean, Boceica. I. Iordan (1983) atestă numele de familie Bocicai (format “din n. top. Bocicău, cu sufix toponimic, de origine ma­ghiară, -i”). În judeţul Maramureş sunt con­sem­nate numele de familie Boci (7 per­soane, în anul 2007), Bocicor (17 per­soane), respectiv Bocicorec (69 de persoane), prin ucrainizare. E puţin probabil ca oiconimul să pro­vină de la un antroponim ucrai­nean, dat fiind faptul că prima ates­tare documentară (în forma Bochko) da­tează din 1364, cu mult înainte de venirea ucrainenilor huţuli; în plus, în anul 1442 se menţionează că lo­ca­litatea este alcătuită din populaţie ma­joritar românească (villa olachalis Bochko). Cu toate acestea, Kiss La­jos propune: Nagybocsko < magh. Nagy “mare” + n.p. Buchku, Boczko, același cu ucr. Bocko. Abia în anul 1550, satul e numit Bocicoiul Mare (Nagy Boczko), pentru a se di­fe­renţia, în documentele cancelariei ma­­ghiare, de Bocicoiul Mic (Kis Bocsko = Bocicoel). De menționat că, în județul Satu Mare, există o localitate cu nume asemănător (Bocicău), având, probabil, aceiași etimologie.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).