
LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Cetățele
Cetățele. Sat aparţinător de comuna Şişeşti, zona Chioar, subzona Fisculaş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la sud-vest de Șurdești (capăt de drum); zonă de deal.

Prima atestare documentară:1411(Gywkefalwa). Sigiliul localității regale erariale: (1785) Inscripția frontală: SIGIL / UM / PAGI R / EGI / FISCALI GYÖRKEFALU. În câmpul sigiliului: într-un scut rotund, o biserică cu turn și cruce, iar în jurul bisericii, o casă țărănească. Populaţie:624 locuitori. Dialect:subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: cetăţelean, -ă, cetăţeleni, -e, (cetăţean) / cetăţeleancă, cetăţelence, (cetăţeancă). Porecla locuitorilor: pupeze. Nume de familie frecvente în localitate: Pop, Tămaş, Costin, Ţura, Crăciun, Dan, Bâle, Rogojan, Herța, Poduț.
Personalităţi: Alexa Gavril Bâle (n. 1963), doctor în științe veterinare, scriitor, poet, colaborator și redactor la diverse publicații. Vol. Iubita fratelui Rafael (roman, 1992), Candidat la Premiul Nobel (poeme, 1995), Locurile goale ale legendelor (poeme, 2006). Membru al Uniunii Scriitorilor. Instituții: școală gimnazială, biserică greco-catolică (“Cuvioasa Paraschiva”, sfințită în 2007), biserică ortodoxă (de zid, “Cuvioasa Paraschiva”, 1794). Resurse naturale: teren arabil, culturi pomicole, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Monumente istorice: Biserica „Cuvioasa Paraschiva” (1794); „Masa moşilor” (sec. XVI); Clopotniţa din lemn (sec. XIX); Cimitirul cu cruci de piatră (sec. XVIII-XIX). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor (1998). Obiective turistice: „Masa moşilor”, Cimitirul cu cruci de piatră.
Originea numelui localității
Denumiri atestate: (1411) Gywkefalwa, (1776) Czurkafalu, Csetetzel, (1828) Györkefalu, Cetecele, (1851) Györkefalu, (1913) Győrkefalu, (1909-1919) Cetăţele, Györkefalu, (1968) Cetățele. Evoluția numelui localității: Satul lui Gheorghe, Cetățele.
Soluții etimologice.Referitor la denumirea sub care localitatea apare prima dată, în documente, s-au exprimat mai multe puncte de vedere, însă cea mai pertinentă socotim că îi parține lui Dariu Pop (1938): “Oricât a vrut oficialitatea ungurească să-i schimbe numele, încă de pe la 1411 dându-i numele de Györkefalva (satul Ghiurchii), aceşti cetăţeni au înfruntat o jumătate de mileniu siluirea şi şi-au păstrat numele comunei lor de Cetăţele. Nu e exclus ca, pe vremuri, să fi fost pe dealurile de deasupra acestei comune mai multe cetăţui, ce dominau cu vederea Valea Capnicului, a Lăpuşului şi toate dealurile, până la Baia Mare şi Baia-Sprie. În 1411 a fost proprietatea lui Ştefan Lazarevici, voievodul Serbiei, iar la începutul veacului XVIII a fost a unei familii cu numele Ciura (Ţura)”.
Mai exact, la 1411, aşezarea se numea Gywkefalwa = Satul lui Gheorghe, acelaşi cu Ghiurca, în magh. Gyurka, care trebuie să fi fost un proprietar al satului sau un cneaz local. Cert este că de la următoarea atestare documentară (1776) este consemnată şi denumirea de Cetăţele, pe care o socotim anterioară,derivată din apelativul cetăţea, cetăţuie, provenită din substantivul cetate, cu sensul de “fortăreaţă, castel; oraş fortificat” (< lat. civitas, -atis “cetăţenie, oraş, stat”) + suf. –ea, -uie.
Revenind la subiectul investigat, precizăm că Mihai Rogojan, autorul unei lucrări monografice despre această localitate, constată: “În stabilirea etimologiei denumirii localităţii Cetăţele, rezultă foarte clar că rădăcina denumirii localităţii vine de la substantivul cetate. Cu toate cercetările făcute în teren, nu a fost găsită până în prezent nicio urmă care să confirme existenţa unei cetăţi”.
Din acest motiv, probabil că investigațiile ar trebui orientate în alte zone: “Configurația Dealului Măgura, care dealtfel ocrotește localitatea de curenții reci dinspre est să fi inspirat pe primii locuitori în acordarea denumirii satului? Măgura are trei vârfuri care pot fi comparate cu bastioanele unei cetăți medievale. Sau, analizând mai departe – cetate la singular, cetăți la plural, Cetățele pare a fi diminutivul substantivului comun cetăți. Să fi fost mai multe cetăți în zona localității? Sau cetățelele sunt pur și simplu înălțimile paravan care străjuiesc satul spre nord, est și sud”. Din această avalanșă de ipoteze o reținem pe ultima, în condițiile în care cetățele “înălțime, ridicătură”, ar putea face parte din categoria termenilor entopici (la fel ca și blidar “adâncitură, depresiune”, ciucarlie “deal mic în formă de cioc”, măgură “movilă, colină” etc.).
O confirmare a acestei ipoteze este consemnarea toponimului Cetățele în hotarul localității Călinești. Existența acestui microtoponim în diferite zone din județ dovedește mai degrabă sensul arhaic de “ridicătură, deal, măgură” sau “punct de observare și apărare, la marginea unui hotar”; nicidecum o cetate, ci o cetățea, o pseudocetate, construită din bârne.
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”, RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).