LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Cicârlău

Cicârlău. Comună, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în nord-vestul de­presiunii Baia Mare, la poalele Mun­ţilor Igniş, între Tăuții-Măgherăuș și Ilba, la 14 kilometri vest de Baia Mare; zonă de câmpie şi de deal (alt. 161 m).

Localităţi componente ale comunei:Bârgău, Ci­cârlău (reşedinţă), Handalul Ilbei, Ilba. Prima atestare documentară:1407 (O-Sikárlo). Sigiliul localității: (1786) Inscripția frontală: SIGILLUM POSSESSIONIS NAGYSIKARLO, 178[6]. În câmpul si­giliului: un fir de floarea-soarelui și o țărancă ridicând în mâna dreaptă o sapă; în partea de jos a câmpului sigilar, ornamentație. Gospodării: 1.550 (în comună). Etnii: 3.452 români, 26 maghiari (în co­mună). Culte: 2.993 ortodocși, 197 penticostali, 101 romano-catolici, 15 reformați, 79 greco-catolici, 38 martori ai lui Iehova, 25 creștini pe rit vechi, 6 baptiști, 5 adventiști (în comună). Dia­lect:subdialect crişean. Numele co­mun al locuitorilor: cicârlăuan, -ă, cicârlăuani, -e / cicârlăuancă, cicâr­lăuance. Nume de familie derivate din numele localităţii: Cicârlan (5 per­soane). Nume de familie frecvente în localitate: Ble­dea, Cărăjan, Goja, Sabău, Verdeş, Zete. Personalităţi: Nicolae Sabău (1929-2020), solist de muzică populară, folclorist, primar al comunei Cicârlău (2004-2008); cetățean de onoare al județului Maramureș. ♦ Dorel Macarie (n. 1955), poet. Vol. Revista de modă a tristeții (1999). ♦ Nicolae Goja (n. 1958), prozator, jurnalist (redactor-şef la Graiul Mara­mureşului). Vol. Ilca (1993), Iad în raiul de acasă (1999) etc. Membru al Uniunii Scriitorilor.

Instituții: primărie, post de poliție rurală, școală gimnazială, bibliotecă comunală (din 1937), cabinet medical, cabinet stomatologic, farmacie, agenție poștală, serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor, cămin cultural, biserică greco-catolică (de zid, “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, 2005-2008), biserici ortodoxe (“Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, 1911, de zid; “Sfinții Împărați Constantin și Elena”, în construcție din 2009, de zid), biserică penticostală (“Betleem”, 1999). Resurse na­tu­rale: curs de apă (râul Someș), carieră de granit, teren arabil (700 ha), pășuni și fânațe (900 ha), fond forestier (4.900 ha), fond de vânătoare; bălți, lacuri, pescării (Balta Cicârlău); izvor de apă minerală (la 2,5 kilometri nord-vest de comună). Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, gaz, energie electrică). Monu­ment comemorativ: Monumentul Eroilor din cele două războaie mondiale (1995). Mani­festări tradiţionale locale:Festivalul de folclor Alină-te, dor, alină (luna sep­tembie).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1407) O-Sikárlo, (1493) Sykarlo, (1698) Sikarlo, (1828) Nagy Sikarló, Tsekerlen, (1851) Nagy-Sikárló, (1909-1919) Cicârlău, Nagy­sikárló, (1968) Cicârlău. Evoluția numelui localității: Cicârlăul Ro­mâ­nesc, Cicârlăul Mare, Cicârlău.

Soluții etimologice.Numele localității Cicârlău este derivat, probabil, din sub­stantivul cioacă, ciocă, cu sensul învechit de “deal, vârf, pisc” sau din ciucă “culme, pisc, vârf; botă, ciomag, măciucă”. Din ace­eaşi categorie semantică provine şi apelativul arhaic ciucarlie “deal mic în formă de cioc”, despre care Ștefan Vi­şovan (2008) susţine: “Credem că Ciu­carlia, Ciucarliile erau nume topice care porneau de la un apelativ, azi dispărut, ciucarlie, cu sens de deal mai mic, în formă de cioc. Cf. numele topice Ciocârliu, Ciocârlău, Ciocârlia, semnalate mai ales în su­dul ţării şi care au la bază ape­lativul ciocârlie, cu sensul de vârf, cioacă, ridicătură”. De la ciucarlie > Cio­câr­lău, care uşor ar fi devenit Cicârlău. Despre forma intermediară ciocârlău “cioacă, dîlmă, vârf”, D. Lo­şonţi (2000) afirmă că este o variantă lexicală a lui ciocălău (< cioc + suf. -ălău), rezultat prin substituirea lui ă cu â înaintea gru­pului -rl-.

Alte ipoteze, mai puțin concludente: “O mai putem pune în legătură cu cicirlău «loc mlăștinos, apătos, moale»; toponim care se întâlnește și pe Valea Marei”. Iar le­genda locală propune o etimologie populară: “Se spune că numele sa­tului se trage de la cio­cârlie, că a cântat ciocârlia aici; aşa ne spunea învăţătorul satului”.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).