LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Coroieni

Comună, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată (la răspântie de drumuri) între Vima Mare, Vălenii Lăpușului și Drăghia, în podişul Boiu, la poalele Culmii Breaza, la 63 de kilometri sud de Baia Mare şi 15 kilometri de Tg. Lăpuş; zonă de deal.

Localităţi componente ale comunei:Baba, Co­roieni (reşedinţă), Drăghia, Dealul Mare, Vălenii Lăpuşului. Prima atestare documentară:1584 (Karulyfalwa). Populaţie:2.219 locuitori (în comună), 376 locuitori (în satul Coroieni). Gospodării: 777 (în comună). Etnii: 1.721 români, 423 romi (în comună). Culte: 2.103 ortodocși, 22 penticostali, 11 adventiști, 4 martori ai lui Iehova (în comună). Dialect:subdialect crişean (de tranziţie). Numele comun al lo­cuitorilor: coroienaş, -ă, coroienaşi, -e, / coroieşancă, coroieşence. Nume de familie frecvente în localitate:Ciu­pe, Criste, Petruţ. Personalităţi: Va­lentin Muste (n. 1954), artist plastic; expoziţii per­so­nale în ţară şi străi­nătate. ♦ Vasile Muste (n. 1956), poet, director al Ca­sei de Cultură din Sighet. Vol. În­stelarea frigului (1997), Constelaţia copilăriei (1998). Membru al Uniunii Scrii­torilor.

Instituții: primărie, școală gimnazială, bibliotecă comunală (din 1954), cabinet medical, farmacie, agenție poștală, cămin cultural, biserici ortodoxe (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1862; “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, 1874). Resurse naturale: fond de vânătoare; culturi pomicole (meri, peri, pruni, cireși, vișini, castani, nuci, aluni). Monumente comemorative: Monumentul Eroilor căzuți în Primul Război Mondial (realizat din piatră cioplită de meșterii Ilie Rus și Gavril Nechita, în anii 1926/1927); Monumentul Eroilor (2014) din Coroieni, Vălenii Lăpușului, Drăghia și Dealul Mare.

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1584) Karulyfalwa, (1733) Koroján, (1750) Korujen, (1760) Ka­ru­lyfalva, (1805) Karullyfalva, (1808) Ka­rojeni vel Kor­jen, (1850) Korujeny, (1854) Káru­lyfalua, Curuieni, (1909-1919) Coruieni, Káru­ly­falva, (1968) Coroieni. Evoluția numelui localității: Satul lui Coroi, Coruieni, Coroieni.

Soluții etimologice.Potrivit tradiției, “comuna Co­roieni, de lângă Tg. Lăpuş, se spune că ar fi în­te­meiată de un Cora din Bârsana, care a emigrat pe aceste locuri încă în secolului al XVI-lea”. Însă această ipoteză nu se justifică din punct de vedere etimologic. O variantă de lucru ar fi ca localitatea să fi fost înfiinţată de locuitori din satul Coruia, adică de coruieni, de unde ad­mi­nistraţia ma­ghiară a numit aşezarea Coruieni (vezi atestările din anii 1750 şi 1850, când satul se numea Coruieni, în magh. Korujen, respectiv Korujeny), iar administraţia românească: Coro­ieni (după modelul Breb – Brebeni). O altă ipoteză este derivarea antroponimică, în condițiile în care în județul Maramureș sunt atestate numele de familie Coroi (9 persoane), Coroiu (19 per­soane), dar şi varianta dialectală Corui (66 de persoane). La baza acestor nume stă apelativul regional coroi “pasăre răpitoare”. În țară există și alte localități cu nume asemănător, având, probabil, aceiași etimologie: Coroieşti (jud. Hune­doa­ra și Vaslui), Coroi (jud. Arad și Mureş), Co­roiu (jud. Vaslui).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).