LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Dămăcușeni

Sat aparţinător de oraşul Târgu-Lăpuş, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Lo­ca­li­tate situată pe valea Suciu, între Târgu-Lăpuș și Rogoz, la con­fluenţa văilor Suciu şi Lăpuş; zonă de deal.

Prima atestare documentară: 1393 (Damun­kus­falva). Populaţie:907 locui­tori. Etnii:(singura lo­calitate cu populaţie majoritar de etnie ma­ghiară din zona Lăpuş). Dialect:subdialect crişean (pentru populaţia românească). Numele comun al lo­cuitorilor: dămăcuşan, -ă, dămă­cu­şeni, -e, (dă­măcuşenar) / dămă­cu­şan­că, dămă­cuşence. Nume de familie frecvente în localitate: Gher­ghely, Molnar, Ne­meth, Pall. Instituții: școală gimnazială (“Benko Ferenc”), biserică reformată. Resurse naturale: curs de apă (pârâul Suciu), pășuni, izvor de apă mi­ne­rală (Fântâna Pu­turoasă  / Puţul cu Apă Pucioasă). Monumente de arheologie: așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus (punct La Obreja). Monument istoric: Biserica reformată (1843).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1393) Damun­kus­falva, (1488) Damo­kosfalwa, (1637) Do­mokosfalva, (1767) Damokosfalwa alio nomine Tolvaj-Domokos, (1733) Do­mo­kos, (1750) Domokoseny, (1850) Do­mo­kusény, (1854) Domokos, Domo­cuşeni, (1909-1919) Dă­mă­cu­şeni, Do­mo­kos, (1968) Dămăcușeni. Evoluția numelui localității: Satul lui Domokos, Domocușeni, Dămăcușeni.

Soluții etimologice.În perioada medievală, așezarea era numită de către au­torităţile maghiare în forma Damokosfalwa (=Satul lui Dămăcuş). După I. Iordan (1963) de­numirea derivă din antroponimul Dă­măcuş, din  antroponimul magh. Domokos “Do­minic”. Acest nume de familie este atestat în judeţul Ma­ramureş, în variantele: Domokos (69 de persoane cu acest nume), Domokoş (32), Do­mocoş (18), Domocos (11). Potrivit tradiției locale, “se pare că numele [satului] derivă de la întemeietorul său, pe care-l chema Domokos, un haiduc din Chioar, care s-a aşezat aici”. Ipoteza este în­tărită de un document din anul 1767, în care localitatea este numită Da­mo­kos­falwa alio nomine Tolvaj-Do­mokos, adică “Satul lui Domokos acelaşi cu Domokos-Tâlharul”. De precizat că, potrivit uzanțelor vremii, apelativul tâlhar avea sensul de “haiduc”.

În țară a mai existat o localitate cu nume asemănător, având, probabil, aceiași etimologie (Dămăcuşa, sat des­fiinţat, înglobat în satul Podu Tur­cului, jud. Bacău). În­ anul 1750, satul lăpușean îşi schimbă denumirea din Damokosfalwa în Domo­koseny (=Dămăcuşeni), după numele comun al locuitorilor (dămăcuşean, dămă­cu­şeni, “urmașii lui Domokos”).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).