LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Ilba

Sat aparţinător de comuna Cicârlău, zona Chioar, Zona Metro­politană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la poalele Munţilor Igniş, la confluența văii Ilba cu râul Someș, între Cicârlău și Săbișa; zonă de câmpie (alt. 153 m).

Prima atestare documentară:1490 (Iloba, Yloba). Sigiliul localității: Inscripția frontală: SIGILLUM POSSESSIONIS ILOBA, 178[?] (ultima cifră a anului e ștearsă). În câmpul sigiliului este reprezentat un fir de floarea soarelui și o pasăre stilizată stând pe o stâncă. Populaţie: 1.220 locuitori. Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: ilban, -ă, ilbeni, -e / ilbancă, ilbence. Nume de familie derivate din numele localităţii:Ilban (180 de persoane). Perso­na­lităţi: Cicio Viorel Anderco (1915-1975), gazetar, colaborator și redactor la diverse publicații. Instituții: școală gimnazială, agenție poștală, cămin cultural, biserică ortodoxă (de zid, “Sfântul Gheorghe”, 1926), biserică penticostală (“Betel”). Resurse naturale: curs de apă (râul Someș), fond forestier, carieră de granit; zăcăminte de minereuri neferoase; depozit de andezit; fostă localitate minieră (monoindustrială). Arie naturală protejată (de interes naţional): Rozeta de piatră. Monument comemorativ: Monumentul Eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial (1990).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1490) Iloba, Yloba, (1493) llubabanya, (1555) Ilowa, (1828) Iloba, (1851) Iloba, (1909-1919) Ilba, Iloba, (1968) Ilba. Evoluția numelui localității: Iloba, Baia Iluba, Ilba.

Soluții etimologice.Referitor la întemeierea localității, legenda spune că “prima vatră s-a aflat pe locul numit azi Pârâul Tâl­harilor, la intrarea în Ilba, dinspre Ci­cârlău. Din cauza nesiguranţei zil­nice, locuitorii s-au mutat în alt spaţiu, situat în partea de nord, pe deal, sub liziera pădurii, loc cunoscut de locuitorii actuali sub denumirea Satul Pustiu. Aşezarea era formată din 25 de case şi avea biserică din lemn şi cimitir, care s-au format pe marginea unui pârâu, numit Pârâul Bisericii (…). Treptat au stră­mutat aşezarea lor în spaţiul ce se numeşte acum Uliţa Gării. Acestea s-au pe­trecut prin anii 1520-1550”.

Fostă localitate minieră, despre care Dariu Pop (1938) scria: “În vremuri de demult în această localitate se scotea cel mai curat aur nativ. Cariera de andezită este ex­ploa­tată de sute de ani. Szirmai scrie că în Ilba este apă de minereu care «preface fierul în ara­mă» şi că se găsesc copaci pietrificaţi în pâraiele de acolo”. Andrei Latiş (1966) notează că numele satului Ilba “…în 1490 se scria Iloba, iar la 1493 Iluba Banya, deci era deja o ex­ploatare minieră aici şi aparţinea domeniului feudal al Seinilor”.

Etimologiein­cer­tă. Pro­ba­bil derivat dintr-un antroponim ma­ghiar, așa cum propune Kiss Lajos (1928): din n.pers. Iloba. În schimb, V. Frățilă (2016) crede că mai degrabă este vorba despre o variantă a Ilvei(din sl. ilъ “lut” + suf.-ovъ, fem. –ova), în magh. Iloba. În timp ce P. Bilțiu (2013) propune derivarea “din latinescul alba, prin trecerea vocalei a la i”, cu mențiunea că a acentuat cu greu se poate transforma în i.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).

GlasulMM
GlasulMM