LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Orțița

Sat aparţinător de comuna Oarţa de Jos, zona Codru, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la poalele Culmii Codrului, între Oarţa de Jos şi Oarţa de Sus; zonă de deal.

Prima atestare documentară: 1391 (Try­warcha). Populaţie: 142 locuitori. Dialect: sub­dialect crişean, grai someşean. Nu­mele comun al locuitorilor: orţâ­ţean, -ă, orţâţeni, -e / orţâţeancă, or­ţâ­ţence. Nume de familie frecvente în localitate: Za­harie. Instituții: biserică ortodoxă (de zid, “Sfânta Treime”, 1987); biserica monument (de lemn, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1832) se află în custodia parohiei ortodoxe. Resurse naturale: teren arabil, livezi, fânațe. Monumente de arheologie: așezare, epoca bronzului, cultura Suciu de Sus și grupul Lăpuș (punct Cernuțel). Monument istoric: Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (1832).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1391) Try­warcha, (1475) Warcza, Kezepwarcza, (1489) Varcza, (1543) Kewzep­sew­varcza, (1549) Keozepseo Warcza, (1557) K. Varcha, (1569) Keozepwarza, (1671) Kis­varcza, (1733) Oarzele, (1760) Kis Vártza, (1850) Var­czucza, (1854) Közép-Várca, Varţuţa, (1909-1919) Orţâţa, Kö­zép­vár­cza, (1968) Orțița. Evoluția numelui localității: Trei Oarţe, Oarţa de Mij­loc, Oarţa Mică, Orțița.

Soluții etimologice. Localitatea era înfiinţată înainte de 1391, posibil de către familii originare din Oarţa (de Jos sau de Sus). Prima denumire a fost Varcza (=Oarţa), apoi, între anii 1475 şi 1569, Kezepwarcza (=Oarţa de Mijloc), iar din 1671 s-a numit Kisvarcza (=Oarţa Mică sau Orţiţa). Varianta Varţuţa indică formarea cu suf. –uţa, iar Orţiţa, cu suf. –iţa, de la Oarţa. Forma Varţuţa, atestată la 1854, indică faptul că limba maghiară nu putea reda pe rom. â / î, din suf. –iţa, notându-l cu –u– în loc de –î-. De menționat că, în țară, există o localitate cu nume asemănător (satul Orţişoara, din jud. Ti­miş), în care trăiesc numeroase persoane originare din județul Maramureș.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).

 

 

GlasulMM
GlasulMM