LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Poiana Botizei

Sat aparţinător de comuna Băiuţ, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Loca­litate situată la poalele Munţilor Ţi­bleş, pe valea Botizei, la est de Strâmbu Băiuț (capăt de drum), la 92 de kilometri de Baia Mare, la 12 kilometri sud-est de Băiuţ; zonă de munte.

Prima atestare documentară: 1344 (Batiz). Populaţie: 235 locuitori. Dialect: sub­dialect crişean (de tran­ziţie). Numele comun al locui­torilor: poienar, -ă, poienari, -e, (poienaş). Porecla locuitorilor: afinari. Nume de familie derivate din numele localităţii: Po­ienar, Poie­na­ru, Poienaş (300 de persoane). Biserici: biserică ortodoxă (de lemn, “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, monument istoric); biserică penticostală (2008; filială a bisericii din Târgul Lăpuș). Resurse naturale: curs de apă (pârâul Botiza), fond forestier, fânațe, fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană, izvoare de apă minerală (pe Valea Poienii; izvorul nr. 3 se mai numeşte Izvorul Pulsatoriu sau Fântâna Ţâş­nitoare); zăcăminte de mi­nereuri complexe (polime­talice) şi cu­prifere. Arie naturală pro­te­jată (de interes na­ţional): Peştera cu Oase. Monument istoric: Biserica de lemn „Sf. Apostoli” (1830).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1344) Batiz, (1750) Pojana Zselér, (1760) B[atiz] Poján, (1830) Batispojána, (1835) Botiz Polyán, (1850) Polyán, Poiana Batizului, (1854) Batiz-Polyán, Poiana-Batizului, (1909-1919) Poiana-Botizei, Rákosfalva, (1968) Poiana Bo­tizii. Evoluția numelui localității: Botiz, Poiana Jeler, Poiana Batizului, Poiana, Poiana Botizei.

Soluții etimologice. Potrivit tradiției, localitatea s-a înte­meiat prin roirea unei părţi a popu­laţiei maramureşene din Botiza. De remarcat faptul că satul lăpuşean Poiana Botizii este atestat la 1344, în timp ce localitatea maramureşeană Botiza este atestată abia în 1373 (totuși, aspect nesemnificativ, dată fiind identificarea accidentală a documentelor). Legenda pare a avea un sâmbure de adevăr, din moment ce, în secolul al XVIII-lea, satul e notat cu numele de Pojana Zselér (= Poiana Jelerului), unde apelativul reg. jeler (< magh. zseller “răzéş” < germ. Siedler “colonist”) are sensul de “ţăran de­pendent; sau om aşezat pe pă­mân­tul altuia, colonist”. Începând cu anul 1760, în documente apare doar de­nu­mirea de Poiana Botizului. Termenul poiană este si­no­nim cu livadă, cu sensul de “cu­ră­tură”, adică “teren defrişat”, la fel ca şi runc, arsura (sau arşiţa), oaş, prisacă, tăietură, laz etc.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).