LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Posta

Sat aparţinător de comuna Remetea Chioarului, zona Chioar, Zo­na Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată (la răspântie de drumuri) între Finteușul Mic, Finteușul Mare și Remetea Chioarului, pe Dea­lurile Chioarului; zonă de deal.

Prima atestare documentară: 1555 (Puszta Fentös). Cătun: Săpâia; atestări documentare: 1603 (pagus Sapanpataka), 1639 (Szapan Pataka), 1647 (Sza­ppan­patak), 1737 (Szapanya), 1750 (Szelpia), cca. 1800 (Szappan Pataka, Săpîia), 1850 (Szepuja), 1854 (Szappanpataka, Săpuia). Po­pulaţie: 370 locuitori. Dia­lect: subdialect crişean. Numele co­mun al locuitorilor: postean, -ă, posteni, -e / pos­teancă, pos­tence. Nume de familie frecvente în localitate: Bucşe, Tibil. Perso­na­li­tăţi: Elie Pop (1848-1922), pedagog, promotor al culturii naționale, culegător de folclor; a pus bazele bibliotecii școlare din Șomcuta Mare, a înființat corul din Șomcuta (1889). ♦ Ioan Tibil (1883-1954), parti­ci­pant la Marea Unire, deputat în Par­lamentul României.

Instituții: școală primară, cămin cultural, biserică ortodoxă (de zid, “Sfântul Prooroc Ilie”, 1999-2008); biserica monument istoric (“Sfântul Prooroc Ilie”, 1675, din lemn) se află în custodia parohiei ortodoxe. Resurse naturale: teren arabil, livezi, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Mo­numente istorice: Biserica de lemn „Sf. Ilie” (1675); Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” (cătun Săpâia) (1820).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1555, 1566) Puszta Fentös, (1603) pagus Pusztafew, (1699) Puszta Fenteos, (1647) Puzta Fenteos, Pusztafenteos, (1733) Puszta, 1750) Puszta Finteus, (1760) Puszta Fentös, (cca. 1800) Posta, (1850) Poszta, (1854) Puszta-Fentös, Pusta, (1909-1919) Pos­ta, Pusztafentös, (1968) Posta. Evoluția nu­melui localității: Pusta Finteuş, Pusta, Posta.

Soluții etimologice. Administraţia maghiară obişnuia frecvent să adauge numelor vechi ale localităţilor din Ardeal adjectivul pustiu, pustie (în magh. puszta “loc slab productiv; pustiu, deșert”), pentru a inocula ideea că regiunea a fost iniţial nelocuită şi localităţile au fost întemeiate de ei: Pusta (Aleșd, Gherla, Luduș, Șimpleu), Pusta Dorolțului (Satu Mare), Pusta-Sâncrai (Turda), Pusta-Sânmiclăuș (Cluj), Pusta-Tălmaciu (Bihor), Pustaia (Dorohoi), Pustinil (Timiș), Pustuța (Dej), Pustiana (Negrești), Postoaia (Dorohoi). Astfel, un cătun al Finteuşului, din ţinutul Chioar, a devenit Puszta Fentös (Pusta Fin­teuş), apoi numai Pusta (vezi atestările din 1733, 1854), care s-a transformat ulterior în Posta (din anul 1800). Trecerea lui -u- la -o- pu­tea să fie accidentală. Fără nicio le­gătură cu staţiile poştale de altă­dată.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).