LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Recea

Comună, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate suburbană, situată între Baia Mare și Lăpușel, la 4 kilometri vest de Baia Mare; zonă de câmpie.

Localităţi componente ale comunei: Bo­zânta Mică, Lăpuşel, Mocira, Recea (reşedinţă), Săsar. Prima atestare documentară: 1828 (Lenárdfalu, Récz). Sigiliul localității: (sec. al XIX-lea) Inscripția frontală: LENÁRDFALU. În câmpul sigiului, într-un semicerc, sunt stilizați un grup de plopi. Populaţie: 6.000 locuitori (în comună), 1.187 locuitori (în satul Recea). Gospodării: 2.074 (în comună). Etnii: 5.551 români, 233 maghiari, 64 romi, 7 ucrai­neni (în comună). Culte: 5.049 ortodocși, 300 greco-catolici, 208 reformați, 145 penti­costali, 50 romano-catolici, 35 martori ai lui Iehova (în comună). Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: ră­cean, -ă, răceni, -e, (recean) / ră­ceancă, răcence, (receancă). Porecla locuitorilor: raţe. Nume de familie derivate din nu­mele localităţii: Răcean, Răceanu, Recean (48 de persoane). Nume de familie frecvente în loca­li­tate: Ardelean, Bud, Lar, Mă­dăras, Mociran, Sabău, Suciu.

Perso­na­li­tăţi: Mihai Pavel (1827-1902), preot, vicar al Maramureșului (1860), deputat (1871), epis­cop greco-catolic de Gher­­la (1872) şi Ora­dea (1879). Instituții: primărie, post de poliție rurală, școală gimnazială, bibliotecă comunală (din 1953), agenție poștală, cămin cultural, sediul Biroului Vamal Maramureș (în subordinea Direcției Regionale Vamale Cluj Napoca), cabinet medical, cabinet stomatologic, serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor; baze sportive: teren de fotbal (iarbă); biserică ortodoxă (de zid, “Adormirea Maicii Domnului”, 1858); biserică penticostală. Resurse naturale: teren arabil (2.100 ha); culturi pomicole: meri, peri, pruni, cireși și vișini. Monu­ment come­morativ: Monumentul Eroilor (2005), amplasat în curtea bisericii ortodoxe.

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1828) Lenárdfalu, Récz, (1851) Lé­nárdfalu, (1913) Lé­nard­falva, (1909-(1919) Recea, Lénárdfalu, (1968) Recea. Evoluția numelui localității: Satul lui Le(o)nard, Recea.

Soluții etimologice. Această așezare a fost întemeiată dintr-o singură rațiune: existența zăcămintelor aurifere în zonă și, implicit, exploatarea lor. Referitor la originea numelui localității, Iorgu Iordan (1963) remarcă faptul că toponimele cu această denumire intră în categoria adjectivelor, deoarece se află, de regulă, în relație cu un curs de apă, ceea ce justifică pe deplin semnificația de “lipsit de căldură” (< lat. recens “proaspăt, recent”, probabil redus la *reces): “Trebuie precizat că marea majoritate a acestor toponimice se referă la ape, fapt care nu lasă nici o îndoială asupra semnificație lor”. Identic cu toponimele Răcea, Recile, Rece-Cristur, Recea de Jos, Recea de Sus, Reci, Recișoara etc. În țară există numeroase localități cu nume identic sau asemănător: Recea (în jud. Argeş, Bacău, Braşov, Bu­zău, Harghita, Iaşi, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt, Sălaj și Vaslui), Recea Mică (jud. Sălaj), Recea Nouă (jud. Braşov), Recele (jud. Bistriţa), Reci (jud. Covasna), Reciu (jud. Alba). În concluzie, oi­conimul Recea face parte din ca­tegoria to­ponimelor care arată o în­suşire a locului (la fel ca şi Aspra, Bistra, Chechiș, Cras­­na, Larga, Repedea etc.), la început funcționând ca un determinant al unui substantiv care, cu timpul, a devenit subînţeles, iar adjectivul a fost articulat (Valea Rece > Recea). După unele surse incerte, numele vechi, atestat la 1405, ar fi Hidegkuth (=Fântâna Rece), ceea ce ar fi o explicație logică pentru numele din prezent al localității.

Alți autori, precum Weigand (1925), considerând că “rom. rece (…) este cam surprinzătoare pentru un toponimic”, au propus o derivare din bulg. *rěče “pârâu” (< rěka) sau magh. récse «șanț, groapă». Pentru același etimon maghiar récse op­tează și T. Sălăjan (2005), precizând că respectivele șanțuri ar putea indica o delimi­tare de hotar, referitor la formele de fortificaţie ale frontierelor specifice Evului Mediu.

Localitatea a mai purtat şi numele de Lénárdfalu (= Satul lui Lenard), consemnând astfel un proprietar cu numele Lenard (nume atestat în jud. Maramureș: 38 de persoane), probabil derivat din Leonard (< gr. Leonardos).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).