
LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Rohia
Sat aparţinător de oraşul Târgu-Lăpuş, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la poalele Culmii Breaza, pe Valea Rohiei, între afluenţii Valea Ursului şi Valea Părinciului, între Târgu-Lăpuș și Boiereni; zonă de deal.
Prima atestare documentară: 1325 (poss. Ruhy). Populaţie: 670 locuitori. Gospodării: 309 (în 2002). Etnii: 766 români, 1 german (în 2002). Dialect: subdialect crişean (de tranziţie). Numele comun al locuitorilor: rohian, -ă, rohieni, -e / rohiancă, rohience. Nume de familie derivate din numele localităţii: Rohian (124 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Cosma, Cupşa, Gherman, Pop, Martin. Personalităţi: Nicolae Gherman (1877-1959), preot paroh în satul Rohia; ctitor al Mănăstirii “Sfânta Ana”. ♦ Emilian Birdaș (1921-1996), episcop ortodox al Episcopiei de Alba Iulia (1975-1990) și al Episcopiei de Caransebeș (1994-1996). Vol. Satul și Mănăstirea Rohia din Țara Lăpușului (1994). Membru de onoare al Academiei Române (1992). Instituții: școală gimnazială (“Nicolae Steinhardt”), biblioteca Mănăstirii Rohia, agenție poștală. Biserici: biserică ortodoxă (de zid, “Sfântul Nicolae”, 1905); biserica monument istoric (“Nașterea Maicii Domnului”, 1907) se află în custodia parohiei ortodoxe; biserică penticostală. Așezământ monahal: Mănăstirea “Sfânta Ana” Rohia, rit ortodox, construcție din piatră, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului; Izvorul Tămăduirii”, obște de maici (1923-1927, de către preotul paroh Nicolae Gherman; casa poetului a fost ridicată 1978-1980 pentru scriitorul Nicolae Steinhard; complexul monahal mai cuprinde un muzeu și o bibliotecă) (obiectiv turistic). Resurse naturale: curs de apă (pârâul Rohia), teren arabil, livezi, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, gaz, energie electrică). Monument istoric: Casă de lemn (1820); Cruce în memoria Eroilor căzuţi în Primul Război Mondial.
Originea numelui localității
Denumiri atestate: (1325) poss. Ruhy, (1500) Rohy, (1584) Rohi, (1733) Rossia, (1750) Rohej, (1854) Rohi, Rohia, (1909-1919) Rohia, (1968) Rohia. Evoluția numelui localității: Posesiunea lui Ruhi, Rohi, Rossia, Rohia.
Soluții etimologice. Etimologie incertă. Referitor la originea numelui localității, autorul unei lucrări monografice despre această așezare, E. Birdaş (1994), susține că “între primele şi cele mai frecvente încercări de a explica etimologia satului Rohia este aceea care propune cuvântul slav rogǔ = corn, pisc de deal, drept originalul său”. Soluția agreată de E. Birdaș are în vedere “o posibilă încadrarea etimologică a numelui satului Rohia în familia de cuvinte a lui rovină”, cu sensul de «groapă», “nu numai datorită faptului că relieful satului în cauză prezintă numeroase asemenea detalii, ci îndeosebi împrejurării, care ni se pare fundamentală, că un loc în hotarul acestei localităţi, în partea sa dinspre Boiereni, se numeşte Între Rohii”. Atestarea microtoponimului Între Rohii, pe teritoriul localității, pare a avea un rol important în stabilirea originii numelui localității, dar ne ajută prea puțin în stabilirea sensului real al substantivului rohie. În schimb, V. Frățilă (2016), pornește de la un alt sens al termenului rohie “bubiţă care apare uneori la copii pe cap şi pe faţă, după naştere”, comparabil cu scr. rohav “ciupit de vărsat” și afirmă că termenul putea să devină toponim numai prin intermediul unui antroponim (poreclă) Rohia “(cea) ciupită de vărsat”. După părerea noastră, ar trebui pornit de la atestarea din anul 1325: Posesiunea lui Ruhi, Rohi, care trimite la un antroponim Rohi.
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).