LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Rona de Jos

Comună, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în depresiunea Maramureşului, pe valea Ronei, între Crăciunești și Rona de Sus, la 13 kilometri est de Sighet; zonă de deal.

Localităţi componente ale comunei: Rona de Jos (nu are localități aparținătoare). Prima atestare documentară: 1360 (Rona). Populaţie: 1.776 locuitori. Gospodării: 879. Etnii: 1.689 români, 15 ucraineni. Culte: 1.467 ortodocși, 86 greco-catolici, 84 creștini după Evenghelie, 51 martori ai lui Iehova, 5 romano-catolici, 4 penticostali, 6 adventiști. Dialect: subdialect maramureşean. Numele comun al locuitorilor: rohnean, -ă, rohneni, -e, (rognean, rocnean) / rohneancă, rohnence, (rogneancă, rocneancă). Porecla locuitorilor: bote pălite. Nume de familie derivate din numele localităţii: Rohnean, Rohnian, Rognean, Rogneanu, Rochnean, Rocnean (433 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Marina, Tivadar, Ulici. Personalităţi: Ioan M. Bota (n. 1920), preot greco-catolic, istoric. Vol. Începuturile culturii scrise în limba română (1999), Patrologia (2002) etc. ♦ Laurenţiu Ulici (1943-2000), critic literar, om politic, senator în Parlamentul României (1996-2000), președinte al Uniunii Scriitorilor din România (1995-2000). Vol. Prima verba (1974), Confort Procust (1983), Literatura română contemporană (1995) etc.

Instituții: primărie, școală gimnazială (“Laurențiu Ulici”), bibliotecă comunală (din 1955), agenție poștală, cabinet medical, farmacie, cămin cultural, biserică greco-catolică (“Nașterea Maicii Domnului”, 1720); biserică ortodoxă (de zid, “Nașterea Maicii Domnului”, 1940); biserică adventistă de ziua a șaptea. Resurse naturale: curs de apă (pârâul Ronișoara și pârâul Lalu), teren arabil (500 ha), pășuni și fânațe (1.100 ha), fond forestier (100 ha); culturi pomicole: meri, peri, pruni. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Peșteri: Peştera Horodişte (în Munții Maramureșului); Grota lui Doboş. Monument istoric: Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (sec. XVIII). Monument comemorativ: Placă comemorativă a Eroilor din Primul Război Mondial (1930).

Originea numelui localității

 Denumiri atestate: (1360) Rona, (1373) Rohina, (1390) Also Rouna, Alsorowna, (1411) Rohyna, (1418) Rona, (1431) salisfodina Rona, (1469) Also Rohna, (1470) Also Rohna, 1828, (1851) Alsó Rhóna, (1909-1919) Rona-de-jos, Alsóróna, (1968) Rona de Jos. Evoluția numelui localității: Rona, Rona de Jos.

Soluții etimologice. Etimologie incertă. Într-o monografie a localității, se menționează că “prima amintire documentară care se referă la râul Rona ce-o brăzdează, şi care a dat numele localităţii, este din 1353”. Numele acestei așezări datează din anul 1360, în forma Rona, iar mai târziu în variantele Rohina, Rohna, Rowna. Din 1390, numele satului devine Also Rouna (=Rona de Jos), spre a se diferenţia de cealaltă localitate cu numele Rona (numită, în continuare, Rona de Sus).

În privinţa etimologiei toponimului Rona, au fost formulate două ipoteze. Prima se referă la un apelativ rona, cu sensul de “câmpie, loc neted”. Într-o intervenţie din 1924, Nicolae Drăganu afirmă că “forma Rona ne face să avem în vedere, pentru a explica acest nume topic, apelativul ung. róna «şes, câmpie». Formele intermediare ale cuvântului unguresc au trebuit să fie *rovna, *rouna, *róna. Din *Rovna a putut să se nască, de o parte rom. Rogna, Rocna, (…) de altă parte ung. *Rouna > Rona (cf. formele vechi Rohina, a. 1373)”. Într-o altă lucrare, din 1933, același cercetător reformulează ipoteza: de la sl. ravinŭ “şes, platou”, care, împrumutat de maghiari, va fi devenit *rovina, apoi *rouna şi, în sfârşit, rona “neted, câmpie”. Această idee e preluată şi de Iorgu Iordan.

A doua ipoteză e lansată tot de N. Drăganu (1928) și are în vedere o apropiere de top. Rodna: “Numele satelor Rona (Rogna, Rocna) din jud. Maramureş (…) ar putea fi identice la origine cu numele Rodnei din jud. Năsăud, numai întru cât în această regiune ar fi fost şi băi de metal”. În alt loc remarcă asemănările dialectale dintre Rona şi Rodna: “Numele Rodnei se mai rosteşte popular Rogna şi Rocna, iar locuitorii ei se numesc rodneni, rogneni şi rocneni”. În acest caz, numele oiconimelor Rona şi Rodna ar deriva din sl. rudna (cf. sl. ruda “metall”). “Trecerea de la –u– la –o– şi –a– (-o– deschis) nu s-a putut face decât în limba ungurească (…). Astfel, în această limbă, sl. Rudna s-a putut schimba în Rodna”. De aceeaşi părere este şi I. Iordan (1963): Rodna, cu tema rudă “prăjină”, a avut într-o vreme şi sensul de “mină” (poate numai auriferă), cum arată rudar “ţigan aurar”, cf. şi etimonul sl. ruda “metal, minereu”. Pentru top. Rona, Alexandru Filipaşcu (1940) propune ca etimon lat. rudus, rodus şi rondus “aramă nelucrată”, cu precizarea că apelativul se folosea “ca numiri pentru staţiunile miniere şi metalurgice”. De menționat că, în județul Sălaj există o localitate cu nume identic.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).