LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Săcel
Comună, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în depresiunea Maramureşului, pe cursul superior al râului Iza, la poalele Munţilor Rodnei, între Săliștea de Sus, Moisei și Romuli (jud. Bistrița Năsăud), la 58 de kilometri de Sighet, la 23 de kilometri de Vişeul de Sus; zonă de munte.
Localităţi componente ale comunei: Săcel (fără localități aparținătoare). Prima atestare documentară: 1453 (Zachal, Keneziatus Kis Zachal, Kis Zachal). Populaţie: 3.500 locuitori. Gospodării: 1.388. Etnii: 3.353 români, 3 romi, 3 germani. Culte: 3.295 ortodocși, 36 adventiști, 15 greco-catolici, 7 romano-catolici, 6 baptiști. Cătun: Fundul Izei, cătun contopit cu loc. Săcel (atestat documentar în 1956). Dialect: subdialect maramureşean. Numele comun al locuitorilor: săcelean, -ă, săceleni, -e, (săcean) / săceleancă, săcelence, (săceancă). Porecla locuitorilor: șpâhe; oveşeri; hoaspe; guşaţi. Nume de familie derivate din numele localităţii: Săcelean (9 persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Şuşca, Mihali, Magdău, Grad, Bizău, Peter, Tomoiagă. Personalităţi: Tănase Cocean (1920-2006), meșter în arta olăritului, promotor al ceramicii de Săcel. ♦ Elena Grad (n. 1935), istoric; autoarea monografiei: Săcel. Vatră de istorie şi civilizaţie maramureşeană (2000). ♦ Mircea Nicoschi (1953-2001), prefect al judeţului Sălaj (septembrie – decembrie 1996)
Instituții: primărie, grădiniță, școală gimnazială, bibliotecă comunală “D. Danciu” (din 1952; în prezent, deține 12.800 de volume și periodice), ghișeu poștal, post de poliție rurală, cabinet medical, cabinet stomatologic, farmacie, agenție bancară, bancomat, cămin cultural, haltă CF; biserici ortodoxe (de zid, “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, 1909; de zid, “Sfânta Treime”, 1931; de lemn, “Sfinții Împărați Constantin și Elena”, 2009-2011); parohie greco-catolică (reînființată în anul 2006; fără biserică parohială). Resurse naturale: curs de apă (râul Iza), teren arabil (1.400 ha), pășuni și fânațe (1.600 ha), fond forestier (4.400 ha), livezi (40 ha), fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană; zăcăminte de petrol; şisturi bituminoase. Arie naturală protejată (de interes naţional): Peştera şi Izvorul Albastru al Izei. Peșteri: Peştera Iza, Peștera cu horn, Peștera Scurtă, Avenul cu Fereastră, Peștera cu săliță, Avenul de sub stâna de la Ponorul Izei, Avenul cu apă din Ponoare, Peștera cu apă din Ponoare, Peștera din tabără, Peștera cu lapte, Peștera Izbucul Izei. Monumente istorice: Biserica „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” (1909); Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (1902). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial (2010).
Denumiri atestate: (1453) Zachal, Keneziatus Kis Zachal, Kis Zachal, (1468) Szatzal, (1486) poss. Zachel, Zachol, (1495) Zachyall, (1828) Szatsal, (1851) Szacsal, (1913) Izaszacsal, (1909-1919) Săcel, Izaszacsal, (1968) Săcel. Evoluția numelui localității: Săcelul Izei, Iza-Săcel, Săcel.
Soluții etimologice. Referitor la întemeierea localității, “tradiţia populară orală susţine că Săcelul a fost, în timpuri îndepărtate, o a doua aşezare, mai mică – un sătucel – ridicat de sălişteni în urmă incendiilor comunei lor, Săliştea, de către nişte popoare migratoare. Săliştenii se refugiază din calea năvălitorilor mai la răsărit, unde, în codrul des găsesc adăpost până la trecerea pericolului. Aici şi-au făcut ei noi locuinţe provizorii până să şi le refacă pe cele distruse, arse, de năvălitori. Nici după ce s-au reîntors la vechea lor vatră nu le-au părăsit definitiv pe cele provizorii păstrându-le pentru alte vremuri grele sau folosindu-le când veneau la păşunat cu turmele de oi în timpul verii. Astfel şi-au creat ei o a doua Sălişte, căruia îi spuneau sătucel”.
Documentele rețin invariabil forma Săcel (Zachal, Szatzal, Zachel, în grafia maghiară), adică un sat mic > *sătucel > *sătcel > săcel. La fel N. Roşca: de la sătuc (< sat + suf. -uc) > sătucel (sătuc + suf. –el); sătucel, prin apocapa grupului –tu– > Săcel; şi Ștefan Vişovan: “numele este un diminutiv de la apelativul sat, obţinut prin sufixare succesivă, urmată de sincopare şi o asimilare: sat + suf. dim. –uc > sătuc + suf. dim. –el > sătucel > sătcel > săcel”.
De menționat că, în țară, există și alte localități cu nume identic sau asemănător: Săcel (jud. Cluj, Harghita, Hunedoara și Sibiu), Săcele (jud. Braşov, Constanţa și Ilfov), Săcelu (jud. Gorj).
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).
