LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Seini

Oraș (agroindustrial), zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată (la răspântie de drumuri) între Săbișa, Apa și Orașul Nou Vii (jud. Satu Mare), la poalele Munţilor Igniş, pe malul pârâului Seinel (afluent al Someşului), la 27 de kilometri de Baia Mare, în extremitatea vestică a judeţului Maramureş (la 42 de kilometri de Satu Mare); zonă de câmpie şi deal.

Localităţi componente ale orașului: Săbişa, Seini (reşedinţă), Viile Apei. Prima atestare documentară: 1334 (Synir). Sigiliul localității (cu mențiunea că localitatea avea statutul de târg, drept obținut la sfârșitul sec. al XVI-lea): (1604) Inscripția frontală: SIGILLX / UM / OPPIX / DI / ZINIERX / VARALJA X1X6X0X4. În câmpul sigiului, un zid de cetate, crenelat, în mijlocul zidului, trei geamuri, iar jur împrejur, o ornamentație vegetală de ghindă și viță de vie. ♦ (sigiliul a fost ulterior refăcut) SIGILL: / UM / OPPIDI: ZINYER: VARALLYA, 1604. În câmpul sigiului, un scut rotund șnurat. ♦ Compoziția, în ambele sigilii, semnifică o fortificație, probabil a vechii cetăți de odinioară, precum și cultivarea viței de vie, din podgoriile aflate pe pantele sudice ale dealurilor ce mărginesc localitatea în partea de nord. Populaţie: 8.987 locuitori (cu localităţile aparţinătoare), 7.501 locuitori (în oraşul Seini). Gospodării: 3.383 (cu localităţile aparţinătoare). Etnii: 7.011 români, 1.387 maghiari, 192 romi, 30 germani (cu localităţile aparţinătoare). Culte: 5.739 ortodocși, 1.001 reformați, 873 greco-catolici, 573 romano-catolici, 134 penticostali, 136 baptiști, 107 martori ai lui Iehova, 9 fără religie, 13 adventiști, 5 atei. Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: seinean, -ă, seineni, -e / seineancă, seinence. Nume de familie frecvente în localitate: Andercău, Ardelean, Bălan, Cătană, Csompa, Fage, Pop, Ţîntaş.

Personalităţi: Sylvester János (1503-1558), umanist, profesor la Universitatea din Viena. Vol. Hungaro Latina (1539), Puerilum colloquiiorum formulae (1531) etc. ♦ Ion Donca (1938-2001), artist plastic, membru al UAP (1966); redactor șef la revista Cutezătorii; expoziții de desene și gravură în țară și străinătate. ♦ Alexiu Berinde (1844-1923), preot (protopop), membru al mişcării unioniste. ♦ Nicu Moldovan (1938-1997), solist de muzică populară, director la Ansambul Folcloric Maramureșul. ♦ Elisabeta Kirchmajer-Donca (n. 1942), poet, prozator, traducător. Vol. Sărutul de rouă (versuri, 1998). Membru al Uniunii Scriitorilor. Instituții: primărie, poliție orășenească, grădiniță, 2 școli gimnaziale, 1 liceu (Liceul Tehnologic Agricol “Alexiu Berinde”), bibliotecă orășenească (din 1952), oficiu poștal, birou notar public, stație CF, cabinete medicale, cabinete stomatologice, farmacii, laborator medical, agenții bancare, bancomate, serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor, circumscripție sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor, casă de cultură (1974), cămin cultural; baze sportive: teren de fotbal (iarbă), teren sintetic de minifotbal.

Biserici: biserica de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” (ridicată între 1866-1882, sub preoții George Maniu și Alexiu Berinde; monument istoric; inițial, biserică parohială greco-catolică, preluată de ortodocși după 1948); biserică ortodoxă (de lemn, “Sfântul Mucenic Gheorghe”, în construcție); biserică greco-catolică (de zid, “Pogorârea Spiritului Sfânt”, 1995-1999; arhitect Constantin Pena); biserică penticostală (“Emaneul”, 2001); biserică baptistă; biserică adventistă de ziua a șaptea; biserică reformată. Instituții religioase: Sediul Protopopiatului Greco-Catolic Seini. Resurse naturale: curs de apă (râul Someș și pârâul Seinel), teren arabil (2.400 ha), pășuni și fânațe (700 ha), fond forestier (1.000 ha); vii și livezi, ciuperci comestibile din flora spontană; culturi pomicole: meri (235 ha), peri (7 ha), pruni (117 ha); izvor de apă minerală (pe versantul drept al Văii Jugăului, afluent al Someşului, la 4 kilometri nord-est de centrul oraşului); depozit de andezit. Alte resurse: stație de biogaz; conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, gaz, energie electrică). Arie naturală protejată (de interes naţional): Pădurea cu pini “Comja” (arborii formează numele “Eminescu”).

Monumente de arheologie: așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus (punct Dagas), sit arheologic; așezare, neolitic (punct Dagas); așezare, epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus (punct Berenaș); așezare, neolitic (punct Berenaș), sit arheologic. Monumente istorice: Cetatea de la Seini, epoca medievală (Dealul Cetății); Biserica „Sf. Arhangheli Mihaiil şi Gavriil” (1882); Şcoala confesională românească (1860-1865); „Banca Sătmăreană”, azi locuinţă (sf. sec. XIX); Judecătoria, azi Şcoala generală nr. 1 (sec. XX); Casă (sec. XX); Casa Bay (sf. sec. XIX); Intreprinderea de drojdie seineană (1875); Aripa veche a secţiei Drojdie (1875); Atelier mecanic (1875); Birouri (1875); Sinagogă (1904); Casă cu sculpturi (sec. XIX); Casa Pop (sec. XX); Casa Kepes (sf. sec. XIX); Casa Kavassy (sec. XIX); Locuinţa pedagogului şcolii (1912); Şcoală, azi grădiniţă (1912); Casa Keller-Kepes, azi ateliere confecţii (sec. XIX); Biserica calvină (1796); Moară (1875); Oloiniţă (1875); Biserica romano-catolică „Neprihănita Zămislire” (1421); Casa Bajnoczky (1885); Şcoala confesională romano-catolică, azi Școala nr. 2 (sec. XVIII); Hotel (sec. XX); Casa Crăciun, azi Primăria oraşului Seini (sec. XX); Obeliscul în memoria lui Erdösy Szilveszter Janos. Monument comemorativ: Monumentul Eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial (1952/54). Microstaţiune balneară sezonieră, de interes local: Băile lui Tompa (Seini). Turism: Centru Național de Informare și Promovare Turistică. Târg de mărfuri şi animale (în ultima zi de luni din lună).

Originea numelui localității

 Denumiri atestate: (1334) Synir, (1335) Symir, Waralya, Zynyrwarallya, (1465) castrum Waral, (1490) castrum Zynyr, (1599) Waralia, (1808) oppidum Szinyérvárallya, (1828) Szinyir Várallya, Szejeny, (1851) Szinyér-Váralja, (1913) Szinérváralja, (1909-1919) Săini, Szinyérváralja, (1968) Seini. Evoluția numelui localității: Subcetate, Zinir, Seini.

 Soluții etimologice. Prima abordare etimologică îi aparţine lui Dariu Pop (1938): “Localitate foarte veche care îşi are numele de la pârâul Seinel. Seină se spune la o varietate de struguri vineţi, apoi săin, vorbind de oi, înseamnă sur (oaie săină). Ambele ipoteze sunt favorabile relativ la originea numelui localităţii. Viile de la Seini au fost vestite totdeauna, puteau să aibă pe vremuri specialitatea struguri seini. Părăul Seinel izvoreşte şi curge printre nişte stânci negre, vărgate cu alb, ca şi lâna oii sure…”. Gh. Pop (2003) comentează: “După părerea lui Dariu Pop, localitatea a primit numele de la pârâul Seinel, care izvoreşte de la poalele Dealului Comja şi străbate toată localitatea pe care ungurii au omonomizat-o în Sziner, ceea ce nu înseamnă nimic în limba maghiară”.

Hidronimul Seinel (un pârâu, afluent al Someşului) pare a fi o formă diminutivă de la Sein, derivat dintr-un adjectiv sein, cu sensul de “sur, cenuşiu, gri” (din sl. sini “livid, vânăt”). De aici, expresiile invocate de Dariu Pop: oi seine (=cu lâna sură, albastră) sau struguri seini (=brumării). Numele vechi al hidronimului putea să fie Valea Seină sau Apa Seină, iar cu timpul s-a renunţat la apelativ, păstrându-se doar adjectivul (precum în cazul oiconimelor Aspra, Bistra, Chechiș, Larga, Repedea etc.). Nu e exclus ca numele vechii cetăţi să derive din hidronimul Seinel, notat de scribii cancelariilor maghiare prin Synir, Szinyér, Szinér. Mai târziu, numele localităţii a devenit Seini, derivat din top. Sein (< Seinel, prin desufixare) + suf. –i (ca efect al durificării consoanei finale). 

 (Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).