LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Someș-Uileac
Sat aparţinător de oraşul Ulmeni, zona Codru, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată între Vicea și Ulciug (jud. Sălaj), la 17 kilometri de Cehu Silvaniei, la 9 kilometri vest de Ulmeni; zonă de câmpie.
Prima atestare documentară: 1383 (Ujlak). Populaţie: 787 locuitori. Dialect: subdialect crişean, grai someşean. Nume de familie frecvent în localitate: Oros. Porecla locuitorilor: ciubărari. Instituții: grădiniță (înv. preșcolar), agenție poștală, cămin cultural, biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1929); biserică reformată; biserică penticostală (1995; filială a bisericii din Ulmeni). Resurse naturale: teren arabil, livezi, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Descoperire arheologică: colier de aur (în 1902). Monument istoric: Biserica de lemn reformată (1699); Troiţa de lemn în memoria Eroilor din Primul şi al Doilea Război Mondial (1946). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor din cele două războaie mondiale (1997).
Denumiri atestate: (1383) Ujlak, (1423) Vylak, (1462) Wylak, (1505) Vÿlak, (1549) Wÿlak, (1577) Uylak, (1620) Zamosuylak, (1629) Zamosuylak, (1750) Szilágyujlak, (1760) Szamos Ujlak, (1854) Szamos-Ujlak, Uilac, (1968) Someș-Uileac. Evoluția numelui localității: Uileac, Sălaj-Uileac, Someș-Uileac.
Soluții etimologice. Referitor la întemeierea localității, “după tradiţia orală a locuitorilor, este posibil ca în părţile Văii Someşului şi Sălajului să se fi aşezat o parte din populaţia retrasă din faţa năvălitorilor tătari, din timpul marii invazii din 1241-1242. Sau, urmaşii sătenilor din părţile de vest ale Văii Sălajului s-au retras din faţa ungurilor care pătrundeau în Transilvania, în sec. al XI-lea. Ar fi fost posibil, presupunem noi, ca satul să fi fost pe locul numit Boclava, denumire care a existat de-a lungul secolelor până la venirea ungurilor. Populaţia s-a refugiat din faţa lor într-un loc mai adăpostit, în această mică depresiune dintre dealurile care înconjoară azi satul Someş-Uileac”.
Denumirea aşezării din secolele XIV-XVI (Ujlak = Satul Nou) este în ton cu legenda care vorbeşte despre statutul de colonişti pe care l-au avut întemeietorii. Administraţia maghiară a utilizat denumirea Ujlak (din magh. uj “nou” + magh. lak “locuinţă, domiciliu”, sinonim cu magh. falva) devenit, prin pronunţie dialectală, Uileac.
La începutul secolului al XVII-lea, numele localităţii se modifică din Uileac în Someş-Uileac, după cum explică T. Oros (2011), autorul unei lucrări monografice: “Toponimului Uileac i s-a ataşat mai târziu hidronimul Someş, pentru a delimita zona din care face parte, spre deosebire de Uileacul Şimleului, din acelaşi comitat Solnocul de Mijloc”. În afară de localitatea deja pomenită din Sălaj, în țară mai există și alte localități cu nume identic sau asemănător, având aceiași etimologie: Uilac (jud. Harghita), Uilacu de Câmpie (jud. Bistriţa Năsăud), Uileacu de Beiuş, Uileacu de Criş, Uileacu de Munte (jud. Bihor); respectiv Someş-Guruslău, Someş-Odorhei (jud. Sălaj).
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).
