LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Strâmtura
Comună, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în depresiunea Maramureşului, pe valea Izei, între Bârsana și Rozavlea, la 26 de kilometri de Sighet; zonă de deal.
Localităţi componente ale comunei: Glod, Slătioara, Strâmtura (reşedinţă). Prima atestare documentară: 1326 (terra Zurduky). Populaţie: 3.652 locuitori (în comună), 2.507 locuitori (în satul Strâmtura). Gospodării: 1.542 (în comună). Etnii: 3.549 români, 4 ucraineni (în comună). Culte: 3.003 ortodocși, 269 greco-catolici, 107 martori ai lui Iehova, 87 penticostali, 47 adventiști (în comună). Dialect: subdialect maramureşean. Numele comun al locuitorilor: strâmturean, -ă, strâmtureni, -e / strâmtureancă, strâmturence. Nume de familie derivate din numele localităţii: Strâmturean, Strămturean (38 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Botizan, Boroica, Gabrian, Hîrb, Lihet, Mintău, Orza, Ştef. Personalităţi: Aurel Brumaru (n. 1943), critic literar, eseist, traducător; redactor șef al revistei Astra din Brașov. Vol. Masca principelui (1977), Fiinţă şi loc (1990). Membru al Uniunii Scriitorilor. ♦ Augustin Iza (Marchiș) (n. 1944), poet. Vol. Terase de apă (1979), Înzoriri și înserări (1986).
Instituții: primărie, școală gimnazială, ghișeu poștal, cabinet medical, farmacie, cămin cultural; baze sportive: terenuri de fotbal (iarbă); Centru Local de Informare și Promovare Turistică; biserică greco-catolică (de zid, “Adormirea Maicii Domnului”, 2005); biserică ortodoxă (de lemn, “Sfântul Prooroc Ilie”, 2004); în biserica veche, cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1667, monument istoric; biserică penticostală (în construcție); Așezământ monahal: Schitul Strâmtura, rit ortodox, hramul “Cuvioasa Paraschiva”, obște de călugări (după 1990). Resurse naturale: curs de apă (râul Iza și pârâul Slătioara), teren arabil (1.600 ha), pășuni și fânațe (4.200 ha), fond forestier (2.200 ha), livezi (40 ha), fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Monument istoric: Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (1661). Târg săptămânal de mărfuri şi animale (vineri).
Denumiri atestate: (1326) terra Zurduky, (1407) Zwrduk, (1408) Zwrwk, Surdok alio nomine Borzanfalva, (1411) Zurdug, Zwrdog, (1459) Swrdok, (1473) Zurdog, (1488) Zordok, (1828, 1851) Szurdok, Stremptura, (1909-1919) Strâmtura, Szurdok, (1968) Strâmtura. Evoluția numelui localității: Surduc, Stremtura, Strâmtura.
Soluții etimologice. După Coriolan Suciu (1968), în anul 1326 aşezarea se numea în documente Terra Zurduky, însă istoricul Radu Popa (1970) nu este de acord cu acest aspect: “Nu poate fi identic cu Terra Zurduky, din 1326 şi nici o parte a acesteia, deoarece sub numele de Zurduky («strâmtură, defileu») este desemnată, până în 1390, Bârsana”. Cert este că, până la mijlocul secolului al XIX-lea, localitatea apare sub denumirea de Surduc (Zwrduk, Zurdug) derivat din top. magh. Surdok (< magh. szurdok “trecătoare, defileu în munţi”, care a dat în rom. apelativul surduc “vale râpoasă şi stâncoasă”). Ulterior, se revine la vechea denumire românească, Strâmtura (< subst. strâmtură “strâmtoare, loc îngust, defileu, chei; trecătoare, pas”). Prof. N. Roșca precizează: “Numele s-a dat după defileul Izei, deci după natura locului. Strâmtoarea Izei constituie sensul referenţial al toponimului”. Din atestările documentare mai aflăm că, la 1408, satul se afla sub stăpânirea unui oarecare Borzan (Surdok alio nomine Borzanfalva).
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).
